LĂCRIMIOARĂ, lăcrimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui lacrimă; lăcrimea, lăcrimiță, lăcrimuță. 2. (În forma lăcrămioară) Mică plantă erbacee cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, de forma unor clopoței; mărgăritar, mărgăritărel, cerceluși (Convallaria majalis). [Var.: lăcrămioară s. f.] – Lacrimă + suf. -ioară.

lăcrimioară sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~cră~, (înv) lacrem~, lacrim~ / Pl: ~re / E: lacrimă + -ioară] 1-4 (Șhp) Lacrimă (1, 9) (mică) Si: lăcrimea (1-4), (reg) lăcrimiță (1-4), lăcrimuță (1-4). 5 Mică plantă erbacee din familia liliacee, cu frunze ovale, subțiri și lucioase, care crește în locuri umbroase Si: mărgăritar, mărgăritărel, (rar) lăcrimuță (5), (pop) mărgărit, (înv) lăcrimea (5), (reg) clopoțel, dumbrăvioară, lăcrămeasă, lăcrimiță (5), suflețel (Convallaria majalis). 6 (Reg) Varietate de struguri cu boabe mărunte, bătute, de culoare albă.

LĂCRIMIOARĂ, lăcrimioare, s. f. 1. Diminutiv a lui lacrimă; lăcrimea, lăcrimiță, lăcrimuță. 2. Mică plantă erbacee cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, de forma unor clopoței; mărgăritar. mărgăritărel, cerceluși (Convallaria majalis). [Var.: lăcrămioară s. f.] – Lacrimă + suf. -ioară.

lacremioară sf vz lăcrimioară

lacrimioară sf vz lăcrimioară

lăcrămioară sf vz lăcrimioară

LĂCRĂMIOARĂ, LĂCRIMIOARĂ (pl. -re) sf. 1 dim. LACRĂMĂ ¶ 2 🌿 Mold. MĂRGĂRITĂREL: Dar ca voi, mici lăcrămioare, N’are n lume nici o floare, Miros dulce, dulce nume (ALECS.); florile triste și turburi se nălbiră ca mărgăritarul și, din botezul de lacrimi, luară numele lăcrimioare (EMIN.).

LĂCRIMIOĂRĂ, lăcrimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui lacrimă. Și mi-o spală-n lăcrimioare. ȘEZ. IX 59. 2. (Mai ales la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albe, mici, în formă de clopoței și foarte mirositoare (Convallaria majalis); mărgăritar. Primește... aceste lăcrimioare, Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri! ALECSANDRI, P. I 121. Iată zambile... lăcrimioare. NEGRUZZI, S. I 97. Frunză verde lăcrimioară, Am avut o surioară, Iubitoare. HODOȘ, P. P. 105. – Pronunțat: -mioa-. -Variantă: lăcrămioară (BOLINTINEANU, O. 48) s. f.

lăcrimioară (lacrimă) (desp. lă-cri-mioa-) s. f., g.-d. art. lăcrimioarei; pl. lăcrimioare

!lăcrimioară (lacrimă) (lă-cri-mioa-) s. f., g.-d. art. lăcrimioarei; pl. lăcrimioare

lăcrimioară s. f. (sil. -cri-mioa-), g.-d. art. lăcrimioarei; pl. lăcrimioare

lăcrimioară (4 sil.)

lăcrimioară (lăcrămioară) s.f. 1 <pop.> lăcrimea, <reg.> lăcrimiță, lăcrimuță. Fetiței i se preling lăcrimioare pe obraji. 2 (bot.; mai ales în forma lăcrămioară) Convallaria majalis; cerceluși (v. cerceluș), mărgăritar, mărgăritărel, <pop.> mărgărit¹, <reg.> clopot, clopoțel, dumbrăvioară, georgiță, iarba-lui-Sfântul-Gheorghe (v. iarbă), iarba-mărgăritarului (v. iarbă), lăcrămeasă, lăcrimiță, liliom, liliom-alb, liliom-bun, păhăruțe (v. păhăruț), suflețel, <înv.> lăcrimele (v. lăcrimea), suflete (v. suflet).