lădiță sf [At: DEX² / Pl: ~țe / E: ladă + -iță] 1-12 (Șhp) Ladă (1, 6, 8,18, 20, 33) (mică) Si: (reg) lădățuică (1-12), lădățuie (1-12), lădicică (1-12), lădicioară (1-12), lădioară (1-12), lădișoară (1-12), lăducă (1-12), lăduie (1-12), lăduță (1-12).

LĂDIȚĂ, lădițe, s. f. Diminutiv al lui ladă. Papagalul alb și roșu de pe lădița caterincei i-a amintit papagalul verde al Laurei. C. PETRESCU, Î. II 122. Fura tingirile cu bucate... și le ascundea în lădița trăsurii. GHICA, S. 76. Cearcă nencetat să vadă... de sînt la locul lor lădița, portofoliul și sipetele toate. NEGRUZZI, S. II 209.

lădíță f., pl. e. Dim. d. ladă. (Și sîrb. dim. ladica).

lădiță s. f., g.-d. art. lădiței; pl. lădițe

lădiță s. f., g.-d. art. lădiței; pl. lădițe

lădiță s. f., g.-d. art. lădiței; pl. lădițe

LĂDIȚĂ s. lădișoară, (rar) lădățuie, lăduță, (înv. și reg.) sicriaș, (înv.) chichiță, sicrinel.

LĂDIȚĂ s. v. stup.

lădiță s.f. 1 lădișoară, <înv. și reg.> lădățuică, lăduie, lăduță, sicriaș, <reg.> fioc, lădățuie, lăducă, șcaboarcă, tic⁴, <înv.> chichiță, lădicică, lădicioară, sicrinel. Lădițele pline de cărți abia pot fi ridicate. 2 (art.; reg.) lădița mesei v. Sertăraș. Sertărel. 3 (apic.; reg.) v. Stup.

LĂDIȚĂ s. lădișoară, (rar) lădățuie, lăduță, (înv. și reg.) sicriaș, (înv.) chichiță, sicrinel.

lădiță s. v. STUP.