lămâi sm [At: (a. 1780) IORGA, S. D. VIII, 4 / V: (îvp) a~ / Pl: ~ / E: lămîie] 1 Arbust peren din familia rutaceelor, cu frunze oval-eliptice lucitoare și cu flori albe plăcut mirositoare, cultivat în țările calde pentru fructele lui comestibile, al cărui lemn prețios este folosit în industria mobilelor (Citrus limon). 2 (Reg) Voal de mireasă.

LĂMÂI ~ m. Arbore subtropical citric cu frunze lucioase și flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile. /Din lămâie

alămâi sm vz lămâi

LĂMÎI, lămîi, s. m. Arbust cultivat în țările calde pentru fructele lui comestibile (Citrus limonium). În Crimeia cresc lămîi și portocali.

lămâiu m. arbust originar din Azia, cultivat și pe la noi ca plantă ornamentală și pentru florile sale frumoase și mirositoare (Citrus limonium).

lămîĭ m., pl. tot așa (d. lămîĭe). Un pom rutaceŭ originar din Asia și cultivat în toate țările calde (citrus limonium).

lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii

lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii

lămâi s. m., pl. lămâi, art. lămâii

lămâiu, -mâi (pomul).

LĂMÂI (< lămâie) s. m. Arbust fructifer meridional peren, cultivat în regiunile subtropicale, din familia rutaceelor, înalt de 2-4 m, cu frunze oval-eliptice lucitoare, flori albe, plăcut mirositoare și fructul comestibil, galben (Citrus limon). Originar din India, a fost introdus în Europa meridională începând cu sec. 15; răspândit și ca plantă de apartament. Lemnul este folosit în industria mobilei.

lămâi s.m. (bot.) Citrus limon; <rar> limon, <pop.> lămâie, <reg.> măr-de-țitron (v. măr¹), țitron.