lătrare sf [At: MARDARIE, L. 164/17 / Pl: ~rări / E: lătra] 1 (D. câini, vulpi, lupi) Producere a unor sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei Si: hămăire, lătrat¹ (1), lătrătură (1), (pop) batere. 2 Zgomot asemănător lătratului. Si: lătrat¹ (2), lătrătură (2). 3 (Dep) Vorbărie multă fără rost Si: lătrat¹ (3), lătrătură (3). 4 Țipăt de durere sau de disperare Si: lătrat¹ (4), lătrătură (4). 5 Atacare a unui străin Si: lătrat¹ (5), lătrătură (5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire.

LĂTRARE, lătrări, s. f. (Învechit) Lătrat. Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude-n cîmp lătrare. ALECSANDRI, P. III 14. Cu suspine, cu urlete, cu lătrare. NEGRUZZI, S. II 121. ◊ Fig. Lătrările salvelor de puști încep să se audă. MACEDONSKI, O. III 41.

alătrare^[1] sf vz lătrare

lătrare (desp. lă-tra-) s. f., g.-d. art. lătrării; pl. lătrări

lătrare (lă-tra-) s. f., g.-d. art. lătrării; pl. lătrări

lătrare s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. lătrării; pl. lătrări

LĂTRARE s. v. lătrat.

lătrare s.f. 1 hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrat, lătrătură, <pop.> hanță¹, <înv. și reg.> căzăire, căzăit, <reg.> zăpăit, zăpăitură. 2 fig. (pop. și fam.; deprec.) v. Clămpăneală. Clămpănit. Clămpănitură. Clănțăneală. Flecăreală. Flecărie. Flecărire. Flecărit. Frazeologie. Incontinență. Incontinență verbală. Limbuție. Locvacitate. Logoree. Pălăvrăgeală. Pălăvrăgire. Pălăvrăgit¹. Sporovăială. Sporovăire. Sporovăit. Tăifăsuială. Tăifăsuire. Tăifăsuit. Trăncăneală¹. Trăncănit¹. Vorbărie.

LĂTRARE s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrat, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)