lăudat, ~ă a [At: URECHE, L. 110^[1] / P: lă-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: lăuda] 1 Care este prețuit, apreciat prin cuvinte elogioase. 2 (Îvp; mai ales ca formulă de reverență) Slăvit. corectat(ă)

lăudat a. renumit: nume lăudat.

LĂUDAT adj. 1. v. preamărit. 2. binecuvântat, glorificat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!)

lăudat, -ă adj. 1 (despre eroi, aspirații, fapte etc. ale oamenilor) elogiat, glorificat, mărit³, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, <rar> cântat². Eroii lăudați au murit pentru patrie. 2 (mai ales în titulatura dată Divinității, suveranilor sau prelaților) mărit³, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, <rar> preastrălucit, sanctificat, <înv. și pop.> luminat², <reg.> prealuminos, <înv.> pohvălit, prealăudat, preaseninat, seninat². Lăudate Doamne, Ție ne rugăm! Lăudate împărate, ți-am îndeplinit porunca! 3 (despre zile de sărbătoare, praznice, sărbători etc.) binecuvântat, glorificat, mărit³, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, <fig.; înv. și pop.> luminat². Lăudata zi a formării României Mari rămâne în memoria tuturor românilor.

LĂUDAT adj. 1. mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) 2. binecuvîntat, glorificat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!)

Lăudat ≠ criticat