6 definiții pentru mândrișor
Explicative DEX
MÂNDRIȘOR, -OARĂ, mândrișori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Mândruț. – Mândru + suf. -ișor.
MÂNDRIȘOR, -OARĂ, mândrișori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Mândruț. – Mândru + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mândrișor, ~oară smf, a [At: POP, ap. GCR II, 317 / Pl: ~i, ~oare / E: mândru + -ișor] 1-18 (Pop; șhp) Mândruț (1-18).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mândrișor (pop.) s. m., pl. mândrișori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mândrișor (pop.) s. m., pl. mândrișori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mândrișor s. m., pl. mândrișori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MÎNDRIȘOR, -OÁRĂ adj., s. m. și f. (Mai ales în poezia populară) 1. Adj. Mîndruț (I 2). Mulțămesc. . . Pentru acest păhar mîndrișor și gălbior, Ca din suc depăltior. POP., ap. GCR II, 317. 2. S. m. și f. Mîndruț (II). Lacrimile maicelor Ș-ale surioarelor Ș-ale mîndrișoarelor. JARNIK-B]RSEANU, D. 316. Care mîndrișoară, Care soțioară, Întîi c-o veni. . . În zid s-o-aruncați. TEODORESCU, P. P. 463. - Pl.: mîndrișori, -oare. – Mîndru + suf. -ișor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
mândrișor, mândrișorisubstantiv masculin mândrișoară, mândrișoaresubstantiv feminin
-
- Care mîndrișoară, Care soțioară, Întîi c-o veni... În zid s-o aruncați. TEODORESCU, P. P. 463. DLRLC
- Înălțate împărate... te-or bate lacrimile, Lacrimile maicelor, Ș-ale surioarelor, Ș-ale mîndrișoarelor De dorul voinicilor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 316. DLRLC
-
etimologie:
- Mândru + -ișor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.