mârliță¹ sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: mârli + -iță] (Reg) 1 Oaie aptă pentru reproducție. 2 (Dep) Femeie depravată.

mârliță² sf [At: ANTIPA, F. I, 213 / V: măr~ / Pl: ~țe / E: nct] (Mun) 1 Știucă mică. 2 Pui de știucă Si: mârloaie.

mărliță sf vz mârliță²

mărliță f. știucă mică. [Și mârloae; origină necunoscută].

MÂRLÍȚĂ s. f. (Reg.) Știucă.

MÂRLIȚĂ s. v. știucă.

mîrliță s. v. ȘTIUCĂ.

MĂRLÍȚĂ s. f. v. mîrliță².

MÎRLÍȚĂ¹ s. f. (Regional) 1. Oaie aptă pentru reproducție. Cf. CADE, ȘEZ. V, 106. Se dau berbecii la un loc cu oile pînă ce berbecele își găsește acolo singur „mîrlița”. CHEST. V/78, cf. MAT. DIALECT, I, 285. 2. Epitet pentru o femeie stricată. Cf. BUL. FIL. XI-XII, 475. – Pl.: mîrlițe. – Mîrli + suf. -iță.

MÎRLÍȚĂ² s. f. (Prin Munt.) Știucă mică, pui de știucă; (regional) mîrloaie. Pescarii din jud. Ialomița și Ilfov, de pe malul Dunării, mai zic la știuca mică și mîrlița sau mîrloaie. ANTIPA, F. I. 213, cf. id. P. 783, ATILA, P. 504, BĂCESCU, P. 29. - Pl.: mîrlițe. - Și: mărlíță s. f. ȘĂINEANU, D. U. – Etimologia necunoscută.