MĂLĂIAȘ, mălăiașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui mălai. – Mălai + suf. -aș.

mălăiaș [At: LB / V: (reg) mâl~ / Pl: (3) ~e / E: mălai + -aș] 1-6 s (Șhp) Mălai (19-20, 22) (puțin) Si: (reg) mălăiel (1-6), mălăuț (1-6). 7 sa (Mun; Dob) Mălai (31).

MĂLĂIAȘ, mălăiașe, s. n. Diminutiv al lui mălai. – Mălai + suf. -aș.

MĂLĂIAȘ, mălăiașe, s. n. (Și în forma mălăieș) Diminutiv al lui mălai (2). Ușa mamei descuieți Că mama v-aduce vouă... Mălăieș în călcăieș. CREANGĂ, P. 20. La casa măicuții mele, Mîncam mălăiaș cu mere. BIBICESCU, P. P. 112. – Variantă: mălăieș s. n. corectat(ă)

mălăĭáș n., pl. e. Malaĭ (turtă) mică.

mâlăiaș sn vz mălăiaș

MĂLĂIEȘ s. n. v. mălăiaș

mălăiaș (rar) s. n., pl. mălăiașe

mălăiaș (rar) s. n., pl. mălăiașe

mălăiaș s. n., pl. mălăiașe

MĂLĂIÁȘ subst. Diminutiv (hipocoristic) a lui m ă l a i. 1. Subst. Cf. m ă l a i (II 2). Mama v-aduce vouă. . . Drob de sare în spinare, Mălăieș În călcăieș. CREANGĂ, P. 20. Să-mi dai două-tre parale Să ieu mălăiaș și sare. TEODORESCU, P. P 289. Sluguliță pe hăinuțe, Argătaș pe mălăiaș. RĂDULESCU-CODIN, Î. 203, cf. MATEESCU, B. 4. 2. S. n. Cf. m ă l a i (II 3). Cf. LB. Se fac. . . mici mălăieșe puse pe frunze. HEM 895, cf. VARONE, J. R. 65. Porunci. . . sâ-i facă vro cîteva mălăieșe dulci de drum. MARIAN, T. 158 La casa măicuții mele, Mîncam mălăiaș cu mere. BIBICESCU, P. P. 112, cf. CHEST. VIII 22/13 ALR I 766/278, 285, 980, com. MARIAN și com. din MARGiNEA-RĂDĂUȚI. ◊ F i g. D-apoi mai mălăieț dulce decît tine, unde-aș mai găsi eu! ALECSANDRI, T. 661. 3. Subst. (Prin Munt. și Dobr. ; art.) Numele unui joc de copii. Cf. m ă l a i (II 3). Cf. H II 50, 101/256, VII 426. – Pl.: (2) mălăiașe. – Și: (regional) mîlăiáș s. n. H II 256, VII 426. – Mălai + suf. -aș.