mătărângă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ng, ~trâ~, ~trin~, motrânc, motrinc / Pl: ~ngi / E: mg matring, motring, srb motόruga, matáruga] 1 (Înv) Jurubiță. 2 (Reg) Penis. 3 (Reg) Ciomag mare și gros. 4 (Reg) Pârghie. 5 (Reg, lpl) Lemne care stau cruciș la moara cu cai Si: cruci, răscruci.

mătărâng s vz mărătângă

motrânc s vz mătărângă

motrinc s vz mătărângă

mătărângă, mătărângi s. f. (reg.) penis

MĂTĂRÂNGĂ s. v. jurubiță, membru, penis, pârghie, scul.

mătărîngă s. v. JURUBIȚĂ. MEMBRU. PENIS. PÎRGHIE. SCUL.

MĂTĂRÎNGĂ s. f. (Ban.) Jurubiță, scul. Meterengĕ. AC, 353. Etimologie: cf. scr. mataruga, motoruga. Cf. m o t c ă.

MĂTĂRÍNGĂ s. f. 1. (Învechit) Jurubiță scul. Cf. ANON. CAR. 1 mătringă fhir galpen (a. 1 754). IORGA, S. D. XII, 68, cf. COMAN, GL. 2. (Regional) Organ genital masculin. Cf CIAUȘANU, GL., DR. V, 311, ALR I 1103/215,558 Merge moșul prin rogoz, Mare mătărîngă-a scos. (Porumbul). GOROVEI, C. 276. 3. (Regional) Ciomag mare și gros (Suseni Tîrgu Jiu). LEXIC REG. 45. 4. (Regional) Pîrghie. Com. din FRATA-CLUJ. 5. (Regional, la pl.) Lemnele care stau cruci la moara cu cai; cruci, răscruci (Comloșu Mare Jimbolia). Cf. H RV 177. – Pl.: mătărîngi. – Și: (regional) mătărîng; (BUDAI-DELEANU, LEX., DR. V, 311, ARH. FOLK VI, 297, ALR I 1103/215), motrînc (COMAN, GL.) motrínc (ib.) subst. ; mătringă (DR. V, 277) mătringă s. f. – Din magh. matring (motring). Cf. scr. motóruga, matáruga (P. Skok, în ZEITSCHRIFT, XLVII, 188).

MĂTĂRÎNG subst. v. mătărîngă.

MĂTRÍNGĂ s. f. v. mătărîngă.

MĂTRÎNGĂ s. f. v. mătărîngă.