MĂTRĂGUNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë.

MĂTRĂGUNĂ ~i f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete și cu fructe negre-lucioase, folosite în medicină; beladonă. /cf. alb. matërgonë

mătrăgună s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. mătrăgunei; pl. mătrăgune

AMARYLLIS L. AMARILIS, fam. Amaryllidaceae. Gen cu o singură specie: Amaryllis belladona L. (syn. Brunsvigia rosea Hannibal), originară din Africa de S, bulboasă, cu tulpină plină în interior. Flori ușor încovoiate (stamine libere, mai scurte decît petalele, stil cu stigmat mic, perigon cu 6 lobi eliptici, cu vîrfurile îndoite în exterior, infundibuliform sau campanulat) roșii sau roz-pal, parfumate, mari, pînă la 12 în umbelă terminală, pe un peduncul tubulos înalt pînă la 75 cm. Frunze liniare, curbate, cărnoase, netede, puțin mai scurte decît tulpina, apar după înflorire. înflorește în aug.-noiemb.

MĂTRĂGUNĂ s. (BOT.; Atropa belladona) beladonă, (reg.) împărăteasă, țilidonie, cireașa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, iarba-codrului.