MACEDOROMÂN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.

macedoromân, ~ă smf, a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 222 / Pl: ~i, ~e / E: Macedo(nean) + român] 1-9 Aromân (1-9).

MACEDOROMÂN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.^[1]

MACEDOROMÂN¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de macedoromâni; propriu macedoromânilor; aromân. /macedoăneanî + român

MACEDOROMÎN¹, -Ă, macedoromîni, -e, adj. Care ține de macedoromîni; care provine de la macedoromîni.

macedoromân adj. m., s. m., pl. macedoromâni; adj. f. macedoromână, pl. macedoromâne

macedoromân adj. m., s. m., pl. macedoromâni; adj. f. macedoromână, pl. macedoromâne

macedoromân s. m., adj. m. român

macedoromân, -nă adj.

macedoromână (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromânei

macedoromână (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromânei

macedoromână (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromânei

MACEDOROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< Macedonia + român): 1. termen folosit în sintagmele dialect macedoromân și idiom macedoromân (v.). 2. (substantivat) locuitor de origine română din Macedonia, provincie din Peninsula Balcanică, devenită stat național după destrămarea fostei Federații Iugoslave. Se consideră că macedoromânii (aromânii) sunt o ramură directă a străromânilor (protoromânilor) desprinsă din trunchiul comun odată cu venirea slavilor în Balcani, (v. aromân și dialect).

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. v. aromân. 2. adj. v. aromânesc.

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. aromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromân, aromânesc, (rar) macedonean. (Populația ~.)

MACEDOROMÂN, -Ă s. m., adj. Aromân. Numele de macedoromân nu e potrivit, dat fiind că majoritatea lor nu locuiește în Macedonia. PUȘCARIU, L. R. I, 222. - Pl.: macedoromâni, -e. – Macedo[nean] + român.