10 definiții pentru magistrală

Explicative DEX

MAGISTRALĂ, magistrale, s. f. Cale de comunicație terestră sau fluvială principală, din care derivă căile de circulație secundare.

MAGISTRA s.f. Arteră principală de comunicație. ♦ Conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. [Cf. rus. magistrale, germ. Magistrale].

MAGISTRALĂ ~e f. Arteră de circulație rutieră sau feroviară de mare importanță. /<fr. magistral

MAGISTRAL, -Ă, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru (1), de maestru; p. ext. perfect, desăvârșit. 2. (Despre conducte, căi de comunicație) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) după rus. maghistral’.

MAGISTRAL, -Ă, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru (1), de maestru; p. ext. perfect, desăvârșit. 2. (Despre conducte, căi de comunicație) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) după rus. maghistral’.

magistral, ~ă [At: HASDEU, I. C. I, 147 / Pl: ~i, ~e / E: fr magistral, rs магистраль] 1 a (Rar) Care aparține magistrului (5). 2-3 a, av (D. ton, ținută atitudine etc.; și irn) Impunător. 4-5 sf, a (Înv; șîs compoziție ~ă) Medicament preparat la farmacie după rețeta prescrisă de medic. 6 a Care caracterizează pe maestru2 (12). 7 a Care aparține maestrului2 (12). 8-9 a, av (Pex) Perfect. 10 a (D. conducte, căi de comunicație etc. ) Principal. 11 sf Arteră principală de circulație rutieră, feroviară etc. 12 sf Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari.

MAGISTRAL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) de maestru (1); perfect, desăvârșit, extraordinar. 2. (despre ton, ținută etc.) impunător, solemn. 3. (despre medicamente) care se prepară în farmacie după rețetă. II. s. f. 1. arteră principală de comunicație, rutieră, feroviară etc. ◊ conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. 2. (inform.) grup de linii de comunicație pentru transmiterea informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. (< fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)

Ortografice DOOM

magistra s. f., g.-d. art. magistralei; pl. magistrale

magistra s. f., g.-d. art. magistralei; pl. magistrale

magistra s. f., g.-d. art. magistralei; pl. magistrale

Tezaur

MAGISTRAL, -Ă adj. 1. (Rar) Al magistrului (2), de magistru. Cf. PROT.-POP., N. D., COSTINESCU. ♦ (Sens curent; despre ton, ținută, atitudine etc.; adesea peiorativ) Impunător, solemn; profesoral, doctoral. Ton magistral. MAIORESCU, CR. II, 87. Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188. ◊ (În contexte figurate) Vasul e de aur virgin... O splendoare ca de soare răspîndește împrejur, Magistral și rece vecinie, deși viu ca un jeratic. MACEDONSKI, O. I, 151. ◊ (Învechit) Compoziție magistrală (și substantivat, f.) = medicament preparat în farmacie după o rețetă formulată de medici. Cf. COSTINESCU. 2. Care caracterizează pe maestru2 (2), de maestru; p. e x t. perfect, desăvîrșit. V. m ă i e s t r u. O literă mică schimbîndu-se într-o literă mare... a fost în stare a zăpăci o grămadă de magistrale capete. HASDEU, I. C. I, 147. Critica dădea sentințe, împărțea titluri: cutare operă e bună, cutare e rea; cutare magistrală, sublimă, genială. GHEREA, ST. CR. I, 27. Lenin are meritul nepieritor de a fi făcut o analiză magistrală a imperialismului ca ultim stadiu al capitalismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562, cf. ib. 1954, nr. 2875. Răsfoiesc file după file din neprețuitele cărți ale lui Caragiale. . . magistralele lui piese de teatru. SADOVEANU, E. 147. Teza lui de doctorat fu magistrală. T. POPOVICI, S. 6. ◊ (Adverbial) Ne-ar plăcea ca, în versuri așa de magistral tăiate, să ni se spună lucruri frumoase, vesele, înălțătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 465. A completat magistral pe autor, care nici nu se putea gîndi la o mai desăvîrșită interpretă. ARDELEANU, D. 85. 3. (Despre conducte, căi de comunicație etc.) Principal. Linie magistrală. ANTONESCU, D. Se prevede construirea unei conducte petroliere magistrale Ploiești-Constanța. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. Cf. IORDAN, L. R. 105. De-a lungul unor magistrale importante, rețeaua telefonică aeriană va fi înlocuită cu cabluri subterane, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. ◊ (În contexte figurate) Nu știu De-s numai magistrala dintre vise Sau viaductul care leagă piscuri. V. ROM. iunie 1960, 10.Pl.: magistrali, -e. – Din fr. (1, 2) magistral, rus. (3) магпстраль.

Intrare: magistrală
magistrală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magistra
  • magistrala
plural
  • magistrale
  • magistralele
genitiv-dativ singular
  • magistrale
  • magistralei
plural
  • magistrale
  • magistralelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magistra, magistralesubstantiv feminin

  • 1. Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. DN
  • 2. informatică Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.