MAHMURIE s. f. (Rar) Mahmureală. – Mahmur + suf. -ie.

mahmurie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: mahmur + -ie] (Rar) 1-2 Mahmureală (1-2).

MAHMURIE, mahmurii, s. f. (Rar) Mahmureală. – Mahmur + suf. -ie.

MAHMURIE, mahmurii, s. f. (Rar) Mahmureală. Să-l afumăm puțin, să-i treacă mahmuria. GANE, N. III 136.

mahmureálă f., pl. elĭ, și mahmuríe f. Mahmur, amețeală rămasă după beție saŭ după nedormire. V. cĭumurluĭală.

!mahmurie (rar) s. f., art. mahmuria, g.-d. art. mahmuriei; pl. mahmurii

mahmurie (rar) s. f., art. mahmuria, g.-d. mahmurii, art. mahmuriei

mahmurie s. f., art. mahmuria, g.-d. mahmurii, art. mahmuriei

MAHMURIE s. v. mahmureală.

mahmurie s.f. 1 mahmureală, <fam.> căleală, <reg.> mahmur. 2 amețeală, buimăceală, buimăcire, mahmureală, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, <pop.> bâiguială, bâiguire, <înv. și reg.> uluială, uluire, <reg.> hăbăucie, opăceală, tehuială, tulniceală, tutuială², uimăceală, <înv.> ienăcire.

mahmurie s. v. MAHMUREALĂ.

mahmureală s.f. 1 mahmurie, <fam.> căleală, <reg.> mahmur. A fost greu să-și revină din mahmureala de după o beție. 2 amețeală, buimăceală, buimăcire, mahmurie, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, <pop.> bâiguială, bâiguire, <înv. și reg.> uluială, uluire, <reg.> hăbăucie, opăceală, tehuială, tulniceală, tutuială², uimăceală, <înv.> ienăcire. Cuvintele lui au trezit-o brusc din mahmureală.

MAHMURIE s. f. Mahmureală. Vel aga fumează fără să învingă mahmuria. ap. TDRG. Moarea de curechi e bună de mahmurie. ȘEZ. VIII, 9, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ◊ (Prin analogie) [Ursul] doarme ca boierii după masă... să-l afumăm puțin, să-i treacă mahmuria. GANE, N. III, 136. - Mahmur + suf. -ie.