mahăr sm [At: C. PETRESCU, Î. II, 136 / V: (reg) moa~ sn / Pl: ~i / E: ger Macher] 1 (Fam) Personaj important, puternic, în domeniul afacerilor, al speculațiilor fianciare Cf șahăr-mahăr. 2 (Arg) Șef. 3 (Reg; îf moahăr) Om deștept, priceput.

MAHĂR, mahări, s. m. (Argou) Personaj ridicat la o situație socială prin procedee lăturalnice, subterfugii, relații dubioase și care se pricepe să-și aranjeze diversele afaceri prin șmecherii; (ironic) șef. Cu două zile înainte de alegeri, numai ce dă sfoară să se prezinte la club toți mahării sectoarelor. C. PETRESCU, Î. II 136.

MAHĂR s.m. (Argou) Om dibaci, deștept. ♦ Șef, ștab, om important. [< germ. Macher].

MAHĂR ~i m. fam. 1) Persoană puternică și influentă în lumea interlopă. 2) Persoană aflată într-un post sau într-o funcție în raport cu cele din subordinea sa; șef. /<germ. Macher

máhăr m. (germ. macher, făcător, d. machen, a face. V. mahler). Pop. Învîrtitor de afacerĭ, atotputernic într’o întreprindere: a fi mare mahăr!

moahăr sm vz mahăr

mahăr (înv.) s. m., pl. mahări

mahăr (fam.) s. m., pl. mahări

mahăr s. m., pl. mahări

mahăr (mahări), s. m. – 1. Persoană șireată, pișicher. – 2. Persoană importantă, grangur. Germ. Macher „autor, făptaș” (Candrea; Scriban). Cuv. de argou, cf. rus. machir „escroc”.

a avea geană de mahăr expr. (intl.) a avea spirit de observație dezvoltat; a fi expert în depistarea unor obiective de acțiune

MAHĂR s. v. ștab.

mahăr s. v. ȘTAB.

MAHĂR s. m. 1. (Familiar) Personaj important, puternic (în domeniul afacerilor, al speculațiilor). Cf. ș a h ă r-m a h ăr, Cf . IORDAN, R. A. 495. ♦ (Argotic) Mai-mare, șef. Numai ce dă sfoară să se prezinte la club toți mahării sectoarelor, C. PETRFESCU, Î. II, 136. Da colonelu, da generalu, da toți mahării, cu ăia de la București în cap, care ne vîrîră în război, nu știau nici ei? PAS, Z. II, 113. – (Regional, în forma moahăr) Om deștept, priceput, dibaci; șmecher (Crișcior-Brad). Com.PAȘCA. Pl.: mahări. - Și: (regional) moáhăr s. m. IORDAN, L. R. A. 102. – Din germ. Macher.