mamornic sm [At: MARIAN, INS. 82 / Pl: ~ici / E: nct] Gândac de culoare neagră-albăstrie, cu corpul moale, cu aripi scurte, care secretă o substanță cleioasă și urât mirositoare Si: (Mol) clăbuc, gândac-negru, gândac-puturos, (Ban) gringoașe-puturoasă, (Trs) morosliv (Meloë proscarabaens).

mamornic m. gândac negru (Meloe proscarabaeus). [V. mămăruță].

CLĂBUC sm. 1 Spumă făcută de apa amestecată cu săpun: și rufele le speli, că face ~ ca apa de gîrlă (DLVR.) ¶ 2 Spumă pe care o face apa cînd se lovește de bolovani: apa se cufundă... și urlă făcînd ~i, bătîndu-se de stînci (VLAH.) ¶ 3 Spumă ce se face la colțurile gurii (la oameni și la vite): Scîrșnind din dinți sălbatic, făcînd ~l la gură (ALECS.) ¶ 4 pl. Ⓕ Rotocoale mici de fum: Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum (ALECS.) ¶ 5 🐙 MAMORNIC ¶ 6 pl. Trans. 🚜 Rămășițele după vînturatul grîului, pleavă (FR.-CDR.) [srb. klobuk].

mamornic s. m., pl. mamornici

MAMORNIC s. (ENTOM.; Meloe proscarabaeus) (Mold.) clăbuc, (Transilv.) morosliv, (Mold.) gândac-negru, gândac-puturos, (Ban.) gringoașe-puturoasă.

MAMORNIC s. (ENTOM.; Meloë proscarabaeus) (Mold.) clăbuc, (Transilv.) morosliv, (Mold.) gîndac-negru, gîndac-puturos, (Ban.) gringoașe-puturoasă.

MAMÓRNIC s. m. Gîndac de culoare neagră-albăstruie, cu corpul moale, cu aripi scurte, care secretă o substanță cleioasă și urît mirositoare ; (Mold.) clăbuc, gîndac-negru, gîndac-puturos, (Ban.) gringoașe-puturoasă, (Transilv.) morosliv (Meloe proscarabaeus). Cf. MARIAN, INS. 82, TDRG, SIMIONESCU, F. R. 29. - Pl.: mamornici. – Etimologia necunoscută.