17 definiții pentru mantie
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
- tezaur (2)
Explicative DEX
MANTIE, mantii, s. f. 1. Veșmânt asemănător cu o pelerină lungă și largă, care se purta peste celelalte haine. 2. Haină de postav lungă și largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. ◊ Expr. A lua sub mantie = a proteja, a ocroti. – Din sl. mantija.
mantie sf [At: PSALT. HUR. 17/10 / V: (înv) ~ndie / A și: (rar) mantie / Pl: ~ii / E: slv маньтнга, rs мантня] 1 Haină lungă și largă, fără mâneci, purtată pe umeri, peste celelalte haine Vz pelerină 2 Haină lungă și largă, fară mâneci, purtată pe umeri, peste celelalte haine și folosită ca veșmânt de ceremonie pentru regi, nobili, arhierei etc.Vz hlamidă. 3 Haină de postav lungă și largă purtată peste îmbrăcăminte, mai ales de călugări Vz rasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANTIE, mantii, s. f. 1. (Astăzi fig.) Haină (de ceremonie) ca o pelerină lungă și largă, care se purta peste celelalte haine. 2. Haină de postav lungă și largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. ◊ Expr. A lua sub mantie = a proteja, a ocroti. – Din sl. mantija.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MANTIE, mantii, s. f. (Astăzi mai ales figurat sau în comparații) Veșmînt (de ceremonie) lung și larg, fără mîneci, ca o pelerină, confecționat dintr-o stofă grea și scumpă, adesea împodobit, care se purta peste celelalte haine. Cum ieșiră din Amara, cîmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfîrșită mantie de ermină, scînteind în lumina soarelui. REBREANU, R. I 215. Mantia lungă, pălăria cu pană... fac prea mare întipărire asupra domnișorilor din lumea așa-zisă bună. GHEREA, ST. CR. I 261. Mihai era îmbrăcat cu o mantie albă, țesută cu fir de aur. ISPIRESCU, M. V. 43. ◊ Fig. Toamna goală se-nfioară... își aruncă-nfrigurată Peste trupul ei de spumă, Argintie și ușoară Mantie de brumă. CAZIMIR, L. U. 26. Ia vezi soarele colo la marginea pămîntului, îmbrăcat în mantia lui roșie. GANE, N. I 145.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANTIE ~i f. 1) Haină lungă și largă, care se poartă peste alte haine. 2) Haină de postav, lungă și largă, purtată de călugări. /<sl. mantija
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
màntie f. 1. veșmânt arhieresc pus peste toate celelalte; 2. veșmânt de suveran: sub mantia regală văd numai goliciune AL.; 3. (poetic) acoperemânt: luna revarsă pe copilă o mantie argintoasă AL. [Slav. MANTIĬE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mandie sf vz mantie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mántă f., pl. e (fr. mante) și (ob.) mántie f. (vsl. manŭtiĭa, rus. mántiĭa. V. manta, manișcă). Haĭnă de mare ceremonie purtată peste toate cele-lalte de suveranĭ și de prelațĭ. (Tot cu mantie îĭ reprezentă pictoriĭ pe artiștĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mantie (desp. -ti-e) s. f., art. mantia (desp. -ti-a), g.-d. art. mantiei; pl. mantii, art. mantiile (desp. -ti-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mantie (-ti-e) s. f., art. mantia (-ti-a), g.-d. art. mantiei; pl. mantii, art. mantiile (-ti-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mantie s. f. (sil. -ti-e), art. mantia (sil. -ti-a), g.-d. art. mantiei; pl. mantii, art. mantiile (sil. -ti-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MANTIE s. v. rantie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MANTIE s. 1. (înv.) manta, mantă, mantelă. (Purta o ~ largă.) 2. v. hlamidă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MANTIE s. 1. (înv.) manta, mantă, mantelă. (Purta o ~ largă.) 2. hlamidă, (rar) purpură, (înv.) plașcă. (~ împărătească.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mantie s. v. RANTIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MANTIE s. f. Haină lungă și largă, fără mîneci, purtată pe umeri, peste celelalte haine (v. pelerină), folosită adesea și ca veșmînt de ceremonie pentru regi, nobili (v. h l a m i d ă), arhierei etc. Veșmintele meale și. . . m[a]ntiia mea arru[n]cară. PSALT. HUR. 17v/10, cf. LEX. MARS. 129. Episcopii îmbrăcați în mantii și cu cîrjăle amînă. GHEORGACHI, LET. III, 290/19, cf. 307/14. Au dat mandia, mitra și inelul arhiepiscopului Vasilie din Zagna. ȘINCAI, HR. I, 237/21, cf. 238/38, III, 253/11, CHIRIAC, 171. Arhimandriții și egumenii cei mari, toți au luat și s-au îmbrăcat în mandii i omofoară i odăjdii. DIONISIE, C. 209, cf. URICARIUL, VIII, 185. Episcop c-o mantie vărgată. NEGRUZZI, S. II, 180. Acum nu văd în juru-mi decît deșărtăciune, Sub mantia regală văd numai slăbiciune. ALECSANDRI, T. II, 177. Și-și punea mantie de cavaler. EMINESCU, N. 59. Mihai era îmbrăcat cu o mantie albă țesută cu fir de aur. ISPIRESCU, M. V. 43. Mantia lungă, pălăria cu pană. GHEREA, ST. CR. I, 261. Cîmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de ermină. REBREANU, R. I, 215. La clavir, o brună despletită, Cîntă purtînd o mantie cernită. BACOVIA, O. 77. Unii drumeți vin. . . cu pistoalele încărcate pe sub mantie. V. ROM. aprilie 1954, 116. ◊ F i g. Nu-i cîmpie ce nu-ntinde nouă mantie de flori. ASACHI, S. L. I, 146. Fiecare rupea cîte o bucată din mantia ministerială. BOLINTINEANU, O. 445. Ia vezi soarele colo la marginea pămîntului, îmbrăcat în mantia lui roșie. GANE, N. I, 145. Toamna goală se-nfioară. Și cu mînile-amîndouâ Își aruncă-nfrigurată, Peste trupul ei de spumă, Argintie și ușoară Mantie de brumă. CAZIMiR, L. U. 26. ♦ Haină de postav lungă și largă purtată, mai ales de călugări (v. r a s ă), peste altă îmbrăcăminte; rantie. Călugărul, de nu-și va purta mantiia în chelie-și, sau cînd va merge la feredeu, sau și într-alt loc ascuns, nu să va certa. PRAV. 298. Sub mantia neagră de deasupra [a călugărului] văd o cingătoare de piele. SADOVEANU, O. IV, 158. - Accentuat și: (rar) mantie (BARCIANU). – Pl. : mantii și (popular) măntii (BUL. FIL. v, 43). – Și: (învechit) mándie s. f. – Din v. sl. маньтига. Cf. rus. мантия.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÁNDIE s. f. v. mantie.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: man-ti-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mantie, mantiisubstantiv feminin
- 1. Veșmânt asemănător cu o pelerină lungă și largă, care se purta peste celelalte haine. DEX '09 DLRLC
- Cum ieșiră din Amara, cîmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfîrșită mantie de ermină, scînteind în lumina soarelui. REBREANU, R. I 215. DLRLC
- Mantia lungă, pălăria cu pană... fac prea mare întipărire asupra domnișorilor din lumea așa-zisă bună. GHEREA, ST. CR. I 261. DLRLC
- Mihai era îmbrăcat cu o mantie albă, țesută cu fir de aur. ISPIRESCU, M. V. 43. DLRLC
- Toamna goală se-nfioară... își aruncă-nfrigurată Peste trupul ei de spumă, Argintie și ușoară Mantie de brumă. CAZIMIR, L. U. 26. DLRLC
- Ia vezi soarele colo la marginea pămîntului, îmbrăcat în mantia lui roșie. GANE, N. I 145. DLRLC
-
- 2. Haină de postav lungă și largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98sinonime: hlamidă
etimologie:
- mantija DEX '09 DEX '98