marital, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr marital, lat maritalis] 1 (Jur; d. drepturi sau autoritate într-o căsnicie) Care aparține soțului. 2 Care aparține căsătoriei Si: conjugal. 3 Care e specific relațiilor dintre soți Si: conjugal.

MARITAL, -Ă, maritali, -e, adj. (Jur.) Care se referă la drepturile soțului.

MARITAL, -Ă adj. 1. Referitor la drepturile soțului. 2. Specific relațiilor dintre soți; conjugal. [Cf. fr. marital, lat. maritalis].

MARITAL, -Ă adj. 1. referitor la drepturile soțului. 2. specific relațiilor dintre soți; conjugal. (< fr. marital, lat. maritalis)

MARITAL ~ă (~i, ~e) jur. 1) Care se referă le drepturile soțului. 2) Care ține de soți; propriu soților; conjugal. /<fr. marital, lat. maritalis

marital a. ce ține de bărbat: drepturi maritale.

*maritál, -ă adj. (lat. maritalis, d. maritus, bărbat, soț. V. mărit 1). De soț, al soțuluĭ pin căsătorie: drepturile maritale. Adv. Ca în căsătorie: a trăi marital. V. conjugal.

marital adj. m., pl. maritali; f. maritală, pl. maritale

marital adj. m., pl. maritali; f. maritală, pl. maritale

marital adj. m., pl. maritali; f. sg. maritală, pl. maritale

MARITAL adj. v. casnic, conjugal, matrimonial.

marital adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL.

MARITAL, -Ă adj. 1. (Jur.; despre drepturi sau despre autoritate într-o căsnicie) Care aparține soțului. PONTBRIANT, D., LM, ALEXI, W., ȘĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D. 2. Care aparține căsătoriei, care e specific relațiilor dintre soți; conjugal. Are o veche legătură, ca și maritală, cu un Iancu, boier cu butcă și cu arnâut. V. ROM. decembrie 1960, 151. ◊ (Adverbial) Iubea. . . aproape marital pe Cucly. CĂLINESCU, S. 334. - Pl. : maritali, -e. – Din fr. marital, lat. maritalis.