MARSUPIAL, marsupiali, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere inferioare, a căror femelă are o pungă abdominală în care își ține puii după naștere; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -pi-al. – Pl. și: (n.) marsupiale] – Din fr. marsupial.

marsupial, ~ă i [At: COBÎLCESCU, G. 77/19 / P: ~pi-al / V: (nob) ~suip~ / Pl: ~ e / E: fr marsupial] 1 a (D. mamifere) Care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. 2 snp Ordin de mamifere care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. 3 sn Animal din ordinul marsupialelor (2).

MARSUPIAL, marsupiale, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere inferioare, a căror femelă are o pungă abdominală în care își ține puii după naștere; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -pi-al.] – Din fr. marsupial.^[1]

MARSUPIAL, marsupiale, s. n. Animal mamifer din Australia a cărui femelă are o pungă abdominală în care își ține puii incomplet dezvoltați, imediat după naștere. ♦ (La pl.) Ordinul din care face parte un astfel de animal. – Pronunțat: -pi-al.

MARSUPIAL, -Ă I. adj. 1. (despre animale) a cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (anat.; despre organe) în formă de pungă. II. s. n. pl. ordin de mamifere cu marsupiu, din Australia. (< fr. marsupial)

MARSUPIAL marsupiale n. 1) la pl. Ordin de mamifere vivipare, a căror femelă își poartă puii în marsupiu (reprezentanți: cangurul, ursul-australian, sariga). 2) Animal din acest ordin. [Sil. -pi-al] /<fr. marsupial

*marsupiál, -ă adj. (d. lat. marsupium, pungă; vgr. marsýpion). Zool. Care are o pungă. S. n., pl. e. Un gen de mamifere care aŭ la pîntece un buzunar susținut de doŭă oase și în care îșĭ țin puiĭ de la naștere pînă cînd se maĭ măresc, ca canguru, sariga ș. a. V. mamifer.

marsuipial, ~ă sn, a vz marsupial

MARSUPIALE s.n. pl. Ordin de animale mamifere din Australia, ale căror femele au sub pîntece o pungă în care își țin puii cînd sunt mici; (la sg.) animal din acest ordin. // adj. 1. (Despre animale) A cărui femelă își poartă puii în marsupiu. 2. (Anat.; despre organe) În formă de pungă. [Sg. marsupial, pron. -pi-a-. / < fr. marsupial, lat. marsupium, cf. gr. marsipion – pungă].

+marsupial (desp. -pi-al) adj. m. (șoarece ~), s. m., pl. marsupiali; adj. f. marsupială (pungă ~), pl. marsupiale

!marsupial (desp. -pi-al) s. n., pl. marsupiale

marsupial (-pi-al) s. m., pl. marsupiali

marsupial s. m. (sil. -pi-al), pl. marsupiali