matulă sf [At: CONTEMPORANUL, VI,, 26 / Pl: ~le / E: ucr матула] (Reg) 1 Năvod. 2 (Lpl) Totalitate a uneltelor folosite la pescuitul în apă dulce. 3 (Pex) Ceată de oameni care prind pește cu voloace.

matúlă f., pl. e. Dobr. Ceată de pescarĭ cu atamanu lor care pescuĭesc cu unelte străine în asociațiune cu proprietaru lor.

MATULĂ s. v. majă, năvod.

matulă s. v. MAJĂ. NĂVOD.

matulă, matule, s.f. (reg.) 1. ceată de pescari, pescuind cu unelte străine, în asociere cu proprietarul lor. 2. năvod.

MATÚLĂ s. f. (Regional) 1. Năvod (ANTIPA, P. 491, H XIV 489) ; (la pl.) totalitatea uneltelor folosite la pescuitul în apă dulce (CONTEMPORANUL. VI_1; 26). Tocmindu-se la un stăpîn care are „zavoduri” de pește pe mare, sau la unul care are matule pe Dunăre, capătă arvonă. CONTEMPORANUL, VI₁, 26. Te-am scos pescar vrednic, ataman, fruntea pescarilor ! Din matule și zâvoduri pînă la Cossa, unde se adună toți pescarii din Deltă, nu-i om să nu cunoască îndemînarea ta. DAVIDOGLU, O. 25. 2. P. e x t. Ceată de oameni care prind pește cu voloace. CONTEMPORANUL, VI₁, 26. - Pl.: matule. – Din ucr. матула.