melegar² sn [At: KLEIN, D. 378 / V: măl~, mălig~ aghi, / Pl: ~e / E: mg melegágy pad bălegar] (Reg) 1 Loc special amenajat pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile Si: patul, răsadniță, (reg) pat cald, răsadnic. 2 Strat de fiori sau de legume Si: răzor. 3 Pepinieră de arbori tineri.

MELEGAR, melegare, s. n. (Regional) 1. Strat de pămînt amestecat cu gunoi în care se pun răsaduri; răsadniță. 2. Bazin de lemn folosit la depunerea minereului în șteampurile țărănești.

mălegar sn vz melegar²

măligar² sn vz melegar²

melegar (reg.) s. n., pl. melegare

melegar (reg.) s. n., pl. melegare

melegar (răsadniță, bazin de lemn în care cade minereul) s. n., pl. melegare

melegar (melegare), s. n. – (Trans.) Strat de băligar sau de îngrășămînt. Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 144); este evidentă încrucișarea cu bălegar.

MELEGAR s. v. gloabă, mârțoagă, pătul, răsadniță.

melegar s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ. PĂTUL. RĂSADNIȚĂ.

melegár, melegare, s.n. (reg.) Loc special amenajat (alcătuit din pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. (Trans., Banat, Crișana și Maram.). – Din magh. melegágy (DEX, MDA).

melegar, melegare, s.n. – (reg.) Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. (Trans., Banat, Crișana și Maram., cf. ALR, 1956: 188). – Din magh. melegágy (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

melegar, -uri, s.n. – Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. Termen atestat în Trans., Banat, Crișana și Maram. (ALR 1956: 188). – Din magh. melegágy.

MELEGÁR² s. n. (Regional) Loc special amenajat pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile ; răsadniță, pătul, (regional) răsadnic, pat cald. Cf. LB. Înainte însă de a face straturile trebuincioase spre sămănarea cepei și melegariul sau râsadnicul trebuincios. . . MARIAN, S. R. II, 153, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M. Iau cenușă și, cu cenușă de aceasta, presară apoi. . . melegariul pe care se află răsadul de curechi. MARIAN, INS. 103, cf. CABA, SĂL., ALR SN I h 125, ib. h 188, MAT. DIALECT, I, 79. ♦ Strat (de flori sau de legume) ; răzor. Cf. KLEIN, D. 378, GHEȚIE, R. M. ♦ Pepinieră de arbori tineri. Cf. PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M. - Pl.: melegare. – Și: melegaghi (VAIDA, ALRM SN I h 125), mălegár (ALR SN I h 188), măligár (ib.) s. n. – Din magh. melegágy (probabil prin apropiere de bălegar).

MĂLEGÁR s. n. v. melegar².

MĂLIGÁR² s. n. v. melegar².