MERCHEZ, merchezuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână. 2. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, truc. – Din tc. merkez.

merchez sn [At: PANN, P. V. III, 107/15 / V: (înv) ~chiz / Pl: ~uri / E: tc merkez] 1 (Înv) Puct fix, determinat. 2 (Înv) Punct central. 3 (Mol, Mun; asr) Tâlc ascuns al unui lucru Si: taină, rost, semnificație. 4 (Îc) A-i veni (cuiva) la ~ A-i conveni cuiva Si: a-i veni la îndemână. 5 (Fam; asr) Șmecherie.

MERCHEZ, merchezuri, s. n. 1. (Reg.; astăzi rar) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână. 2. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, truc. – Din tc. merkez.

MERCHEZ, merchezuri, s. n. (Învechit) Rost, socoteală. Cine nu-i știe merchezul poate scotoci-n sertar cît poftește, că nu-i dă de fundul adevărat. CARAGIALE, O. III 42. ◊ Loc. adv. Cu merchez(ul) = cu iscusință. Dragostea zburdalnica Mult e grea pîrdalnica... Dar cine-i cunoaște miezul Ș-o pipăie cu merchezul, E ca pleava de ușoară. TEODORESCU, P. P. 302. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i veni la socoteală. Ha, aferim, frumos... așa-mi mai vine la merchez. ALECSANDRI, T. I 140. ♦ Meșteșug, dibăcie, șiretlic, truc. Eu joc conțină (= concina) oarbă cu fantele, și am eu merchezul meu. CARAGIALE, O. I 192.

MERCHEZ ~uri n. înv. Înțeles adânc, ascuns; noimă; tâlc. /<turc. merkez

merchez n. 1. rost: nu-i știe calului merchezul PANN; 2. dibăcie (în jocul de cărți): eu joc conțina oarbă cu fantele și am eu merchezul meu CR.; 3. îndemână: așa ’mi mai vine la merchez AL. [Turc. MERKEZ, loc central].

merchéz n., pl. urĭ (turc. [d ar.] merkez, centru, capitală, cartier general, corp de jandarmerie; bg. sîrb. merkez, poliție). Rar azĭ. Punct esențial. A ști merchezu la ceva, cuĭva, a ști cum să mînuĭeștĭ, să procedezĭ, a ști rostu. A-țĭ veni la merchez, a-țĭ veni la îndemînă (la socoteală), a-țĭ conveni. V. ogod, truc.

merchiz sm vz merchez

merchez (înv., reg.) s. n., pl. merchezuri

merchez (înv., reg.) s. n., pl. merchezuri

merchez s. n., pl. merchezuri

merchez (merchezuri), s. n. – Vicleșug, șiretlic, truc. Tc. merkez „centru” (Șeineanu, II, 256; Loebel 63; Lokotsch 1423).

merchez, merchezuri s. n. șmecherie, șiretlic, truc

MERCHEZ s. v. înțeles, rațiune, rost, semnificație, sens, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, tâlc, truc, viclenie, vicleșug.

merchez s. v. ÎNȚELES. RAȚIUNE. ROST. SEMNIFICAȚIE. SENS. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TÎLC. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.

MERCHÉZ s. n. 1. (învechit) Punct fix, determinat; punct central, centru. Cf. CIHAC, II, 595, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Mold.. Munt, astăzi rar.) Tîlc (ascuns) al unui lucru ; taină, rost, semnificație. Să-ți spui drept, păcat că-l vinde, Dar nici cu dînsul nu-l prinde Că nu îi știe merchezul. PANN, P. V. III, 107/15. Cine nu-i știe merchezul poate scotoci în sertar cît poftește, că nu-i dă de fundul adevărat. CARAGIALE, S. N. 46. Ușile mai toate au merchezele, adecă tainele lor. PAMFILE, I. C. 417. Toată treaba-i cu merchezul ei. id. J. II, 154. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni (cuiva), a-i veni la îndemînă, a-i veni la socoteală. Na, aferim, frumos . . . , așa-mi mai vine la merchez. ALECSANDRI, T. 431, cf. DDRF, ȘIO I, 257, ALEXI, W. 3. (Familiar, astăzi rar) Șmecherie, tertip, șiretlic, truc. Ca cîrciumar. . . face măsurile mai mici, cu merchezuri. JIPESCU, ap. TDRG. Eu joc conțină oarbă cu fantele și am eu merchezul meu. CARAGIALE, O. VI, 188, cf. ZEITSCHRIFT, XVIII, 106, IORDAN, L. R. A. 198. Dragostea. . . mult e grea pîrdálnica: Dar cine-i cunoaște miezul Ș-o pipăie cu merchezul, E ca pleava de ușoară. TEODORESCU, P. P. 302. – Pl.: merchezuri și (rar) mercheze. – Și: (învechit) merchíz s. n. CIHAC, II, 595. – Din tc. merkez.

MERCHÍZ s. n. v. merchez.