meseriaș, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: meserie + -aș] 1 smf Persoană care cunoaște și practică o meserie Si: meșteșugar, (înv) meșteșugaș (1), meșteșugăreț (1), (îvr) meșteșugarnic. 2 a (Fam) Formidabil.

MESERIAȘ, meseriași, s. m. Lucrător calificat care practică o meserie manuală (în cadrul unui atelier); meșteșugar. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș. C. PETRESCU, Î. II 181. – Pronunțat: -ri-aș.

MESERIAȘ ~i m. Persoană care practică o meserie; meșteșugar. [Sil. -ri-aș] /meserie + suf. ~aș

meseriaș m. cel ce are o meserie, lucrător.

meseriáș m. (d. meserie). Meșteșugar (ferar, zidar, tîmplar ș. a.).

meseriaș (desp. -ri-aș) s. m., pl. meseriași

meseriaș (-ri-aș) s. m., pl. meseriași

meseriaș s. m. (sil. -ri-aș), pl. meseriași

meseriaș, meseriași I s. m. 1. (glum.) om iscusit / priceput / îndemânatic într-un domeniu de activitate. 2. (intl.) delincvent de mare clasă. II adj. v. marfă (II.)

MESERIAȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)

meseriaș, -ă s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f. meșteșugar, <livr.> artefice, <înv. și pop.> meșter, <reg.> breslaș, <înv.> industriaș, meșteșugareț, meșteșugarnic, meșteșugaș, <fran.> artizan. Mecanicul care le întreține mașina este un bun meseriaș. 2 s.f. (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat). II adj. (fam.) 1 (despre oameni) v. Abil. Șiret³. Șmecher. Viclean. 2 (despre oameni) v. Dotat. Înzestrat. Talentat. 3 (despre fapte, evenimente, stări, despre calitatea unor produse, despre creații, manifestări etc. ale oamenilor sau, p. ext., despre oameni) v. Desăvârșit. Excelent. Excepțional. Extraordinar. Fabulos. Fantastic. Fenomenal. Formidabil. Grozav. Ideal. Magistral. Minunat. Nemaipomenit. Perfect. Splendid. Sublim. Superb. 4 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) v. Bun. Izbutit. Reușit. Valoros, 5 (despre mâncăruri) v. Apetisant. Bun. Delicios. Gustos. Îmbietor. Plăcut. Savuros. 6 (despre băuturi) v. Apetisant. Bun. Delicios. Gustos. Îmbietor. Licoros. Plăcut. Savuros.

MESERIAȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)

MESERIÁȘ, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care are (și practică) o meserie (1); meșteșugar, (învechit) meșteșugaș, meșteșugareț, (învechit, rar) meșteșugarnic. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș, C. PETRESCU, Î. II, 181. Și astăzi spunem de un meseriaș priceput că e un artist. CV 1 949, nr. 6, 34. N-o sâ-l lase să putrezească într-o gheretă, mai cu seamă că are nevoie de meseriași. V. ROM. octombrie 1 954, 135. Negustorimea și meseriașii care-și au averile și muncesc la rostul lor. CAMIL PETRESCU, O. II, 46. În actuala structură socială există și meseriașii, care își bazează existența pe muncă proprie. PR. DREPT, 30. - Pl.: meseriași, -e. – Meserie + suf. -aș.