12 definiții pentru mesișoară
din care- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- tezaur (2)
Explicative DEX
MESIȘOARĂ, mesișoare, s. f. (Rar) 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară.
mesișoară sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mesș~ / Pl: ~oare / E: masă1 + -ișoară] 1-2 (Șhp) Măsuță (1-2). 3-4 Ospăț (oferit în amintirea unui mort) Si: praznic. 5 Mâncare, hrană modestă, nepretențioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESIȘOARĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MESIȘOARĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mîncare; ospăț, pomană. Să-i faci o mesișoară. Să merg și eu la pomană. MARIAN, Î. 363.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mesșoară sf vz mesișoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mesișoară (rar) s. f., g.-d. art. mesișoarei; pl. mesișoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mesișoară (rar) s. f., g.-d. art. mesișoarei; pl. mesișoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mesișoară s. f., g.-d. art. mesișoarei; pl. mesișoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MESIȘOARĂ s. v. măsuță, mescioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mesișoară s. v. MĂSUȚĂ. MESCIOARĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MESIȘOARĂ s. f. 1. Măsuță (1). Cf. PONTBRIANT, D. Pentru case fără copii, cei doi inși au și mese dintr-o singură bucată, mici și cu trei picioare, numindu-se mesuță, mesișoară sau măsuță. PAMPiLE, I. C. 147. Prutule, apă vioară, Face-te-ai neagră cerneală, Spuma ta o mesișoară, Stuhul tău o penișoară Ca să scriu o hîrtioară S-o trimet la maica-n țară. ȘEZ. I, 47, cf. 239. 2. Ospăț, praznic (oferit în amintirea unui mort). De-i lua-o grozâvioară Dumnezeu să ți-o omoare Și să-i faci o mesișoară, Să merg și eu la pomană. SEVASTOS, C. 148. 3. Mîncare, hrană modestă, nepretențioasă. Avînd cu mine și bucate pre cît mă iertasă vremea și găsind o gîrliță ce trecea pă subt niște pomi. . . șezui aci cu mesșoara mea. GORJAN, H. II, 17/22. – Pl.: mesișoare. – Și: (regional) mesșoáră s. f. – Masă1 + suf. -ișoarâ.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESȘOÁRĂ s. f. v. mesișoară.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |