METRESĂ, metrese, s. f. (Înv.) Amantă, întreținută, ibovnică. – Din fr. maîtresse.

metresă sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 237 / Pl: ~se / E: fr maîtresse] (Liv) Amantă.

METRESĂ, metrese, s. f. Amantă, întreținută, ibovnică. – Din fr. maîtresse.

METRESĂ, metrese, s. f. Amantă, (popular) ibovnică. O să fie un scandal mai mare decît cu băiatul lui Popescu, acela de și-a înjunghiat metresa. DUMITRIU, B. F. 76. Să am răbdare? Dar ce, e vorba de mine, de metresele mele? CAMIL PETRESCU, T. II 351.

METRESĂ s.f. (Rar) Amantă, întreținută. [< fr. maîtresse].

METRESĂ s. f. amantă. (< fr. maîtresse)

METRESĂ ~e f. depr. Femeie în raport cu bărbatul cu care întreține legături intime în afara căsătoriei; ibovnică; amantă. /<fr. maîtresse

metresă (înv.) (desp. me-tre-) s. f., g.-d. art. metresei; pl. metrese

metresă (înv.) (me-tre-) s. f., g.-d. art. metresei; pl. metrese

metresă s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. metresei; pl. metrese

METRESĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

metresă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.

METRÉSĂ s. f. (Livresc) Amantă; întreținută. Vede cum piciorul metresei sale e pus peste piciorul unui tînâr. GHEREA, ST. CR. II, 327. Să am răbdare? Dar ce, e vorba de mine, de metresele mele? CAMIL PETRESCU, T. II, 351. A fost metresa mea cu un an înainte ca răposata sâ-l fi cunoscut pe domnul Drugan. STANCU, R. A. V, 372. Plecă luînd cu el o metresă. PAS, Z. IV, 138. - Pl.: metrese. – Din fr. maîtresse.