6 definiții pentru meștereasă
Explicative DEX
meștereasă sf [At: ISPIRESCU, L. 95 / Pl: ~ese / E: meșter + -easă] (Pop; în superstiții) Meșteră (15).
MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care încearcă să vindece diferite boli, prin leacuri băbești, descîntece, vrăji, farmece; vrăjitoare. Am umblat... pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care cunoaște leacuri băbești, care se ocupă cu descîntece și vrăji, pentru a goni bolile. – Din meșter + suf. -easă.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
Sinonime
MEȘTEREASĂ s. v. babă, vrăjitoare.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
meștereasă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Tezaur
MEȘTEREÁSĂ s. f. (Popular, în practicile bazate pe superstiții) Femeie care se pricepe să descînte, să facă farmece, vrăji; (popular) meșteră (v. m e ș t e r, I 5), meșteriță, fermecătoare, (regional) meșteritoare. Am umblat și cruciș, și curmeziș, pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95. Argintul-viu iarăși se descîntă de meșterese. H XVI 17. - Pl.: meșterese. – Meșter + suf. -easă.
- sursa: DLR (1913-2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F12)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular |  
  |  |
| plural |  
  |  ||
  meștereasă, meșteresesubstantiv feminin  
 -  1. Femeie care încearcă să vindece diferite boli, prin leacuri băbești, descântece, vrăji, farmece. DLRLC
-  Am umblat... pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  meșter + -easă. DLRM
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.