6 definiții pentru meștereasă
Explicative DEX
meștereasă sf [At: ISPIRESCU, L. 95 / Pl: ~ese / E: meșter + -easă] (Pop; în superstiții) Meșteră (15).
MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care încearcă să vindece diferite boli, prin leacuri băbești, descîntece, vrăji, farmece; vrăjitoare. Am umblat... pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTEREASĂ, meșterese, s. f. (Rar) Femeie care cunoaște leacuri băbești, care se ocupă cu descîntece și vrăji, pentru a goni bolile. – Din meșter + suf. -easă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Sinonime
MEȘTEREASĂ s. v. babă, vrăjitoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meștereasă s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MEȘTEREÁSĂ s. f. (Popular, în practicile bazate pe superstiții) Femeie care se pricepe să descînte, să facă farmece, vrăji; (popular) meșteră (v. m e ș t e r, I 5), meșteriță, fermecătoare, (regional) meșteritoare. Am umblat și cruciș, și curmeziș, pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95. Argintul-viu iarăși se descîntă de meșterese. H XVI 17. - Pl.: meșterese. – Meșter + suf. -easă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
meștereasă, meșteresesubstantiv feminin
- 1. Femeie care încearcă să vindece diferite boli, prin leacuri băbești, descântece, vrăji, farmece. DLRLC
- Am umblat... pe la meșterese, pe la vraci. ISPIRESCU, L. 95. DLRLC
-
etimologie:
- meșter + -easă. DLRM