10 definiții pentru meșteriță
Explicative DEX
MEȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteriță] – Meșter + suf. -iță.
MEȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteriță] – Meșter + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meșteriță [At: DONICI, F. I, 49/6 / A și: meșteriță / Pl: ~țe / E: meșter + -iță] 1 sf Femeie talentală, pricepută, îndemânatică, dibace, iscusită, abilă. 2-3 sf a (Pop, în superstiții) Meșteră (15-16). 4 sf (Rar) Femeie care practică o meserie, având calitatea de meșter (1). 5 (Rar) Soție de meșter (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. (Rar) Femeie pricepută la un anumit lucru, îndemînatică, abilă. ♦ Femeie care cunoaște și practică o meserie. Lelea morăriță, Bună meșteriță. TEODORESCU, P. P. 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEȘTERIȚĂ ~e f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care știe să facă farmece, vrăji. [Acc. și meșteriță] /meșter + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
!meșteriță (pop.) s. f., g.-d. art. meșteriței; pl. meșterițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meșteriță/meșteriță (pop.) s. f., g.-d. art. meșteriței/ meșteriței; pl. meșterițe/meșterițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meșteriță/meșteriță s. f., g.-d. art. meșteriței/meșteriței; pl. meșterițe/meșterițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MEȘTERIȚĂ s. v. babă, vrăjitoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meșteriță s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MÉȘTERIȚĂ s. f. 1. (Popular) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemînatică, dibace, iscusită, abilă. V. meșter (I 3). Magariul au văzut pe o privighitoare. – Prieteno, i-au zis . . . Tu întru cîntări ești meșteriță mare. DONICI, F. I, 49/6. 2. (Adesea adjectival; popular, în practicile bazate pe superstiții) (Femeie) care se pricepe să descînte, să facă farmece, vrăji; (popular) meșteră (v. m e ș t e r, I 5), meștereasă, fermecătoare, (regional) meșteritoare. Nu cred în doftori. . . Mi-a spus că ar fi avînd, la moșie, o babă meșteriță. DELAVRANCEA, O. II, 240. Meșteriță dracului, știii mulți ștromoani. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie (în calitate de meșter, I 1). Iar lelea morăriță, Bună meșteriță. . . Prinse moara . . . de călcîi. TEODORESCU, P. P. 144. 4. (Rar) Soție de meșter (I 1). Cf. DM. – Accentuat și: meșteriță. – Pl.: meșterițe. – Meșter + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: meșteriță, meșteriță
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
meșteriță, meșterițesubstantiv feminin
- 1. Femeie sau, prin generalizare, ființă talentată, pricepută, îndemânatică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 3. Femeie care practică o meserie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lelea morăriță, Bună meșteriță. TEODORESCU, P. P. 144. DLRLC
- 3.1. Soția unui meșter. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Meșter + -iță. DEX '98 DEX '09