mică¹ sfs [At: VARLAAM, C. 149 / V: migă / E: pbl lat mica „fărâmă”, cf slv мигъ „clipă”] 1 (Îvp; îlav) Într-o ~ de ceas (ori, rar, de vreme) sau Pe ~ de ceas, pe țâcă pe ~, în ~ca ceasului etc. într-o clipă Si: imediat. 2 (Îvp; îal) Dintr-un moment în altul. 3 (Îvp; îlav) Pe ~ pe ceas La intervale foarte dese Si: mereu.

MICĂ ¹ s. f. (Mold., numai în expr.) Pe mică pe ceas = a) foarte des; fără încetare, neîntrerupt. Ofițerii pe mică pe ceas scoteau ceasornicele, unii le priveau lung, pe gînduri, alții le puneau iute în buzunărașul de la pantaloni, pentru a le scoate în clipa următoare. SADOVEANU, O. VI 20; b) foarte curînd, neîntîrziat; din clipă în clipă. S-o întors Farcaș de la Eși? – Ba-ncă nu... S-așteaptă să cadă pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 1478.

MICĂ² f. pop.: Într-o ~ (sau pe mică de ceas) a) într-o clipă; imediat; b) foarte des. /<lat. mica

mică f. Mold. minută, în locuțiunea pe mică pe ceas, la fiecare moment: poroncile curg pe mică pe ceas AL. [Vechiu-rom. mică de ceas, minută, adică o mică parte dintr’un ceas].

1) mícă f. fără pl. (vsl. migŭ, bg. sîrb. rus. mig, clipă, clipire, infl. de rom. mic. V. mijesc). Est. Moment, clipă: într’o mică de ceas (Vechĭ). Pe mică, pe ceas, la fiecare moment. – Și nică.

mica sf vz mică²

nícă f. Pe nică, pe ceas. V. mică.

mică¹ (înv., pop.) s. f. (în loc. adv.)

!mică¹ (într-o/pe ~ de ceas) (pop.) loc. adv.

mică (clipă) s. f.

+mică de ceas (într-o ~/pe ~) (pop.) loc. adv.

mică (-ci), s. f. – Fragment, fărîmă, parcelă, parte. Lat. mῑca (Pușcariu 1068; Candrea-Dens., 1093; Tiktin; REW 5559), cf. it. mica, fr. mie, sp. miga. Der. din sl. migŭ „clipă, moment” (bg., pol. mig, sb., rus. miga), propusă de Graur, BL, VI, 156 și de Scriban, se bazează pe expresii ca o mică de ceas, în care mică dobîndește sensul special de „parte dintr-o oră” și pare posibilă doar ca încrucișare semantică. E dubletul lui mică, s. f. (mineral în foițe), din fr. (lat.) mica. Probabil același cuvînt este cel care s-a păstrat în expresia mici fărîme (var. mii fărîme, mii și fărîme), cu sensul de „bucățele”, în care mici „bucăți” s-a confundat cu mici „de mărime redusă”. – Cf. dumica, nimic.

MICĂ s. v. măicuță, mămică.

mică s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

MICĂ s.f. (Mold., ȚR) În expr. Într-o mică de ceas (de vreme) = într-o clipă. A: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. VARLAAM. N-ar și sosind în Vavilon așea-m pripă, într-o mică de vreame. DOSOFTEI, VS. Să rășchirară într-acea mică de ceas; cf. M. COSTIN; CRON. 1689, 47^r; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CRON. 1732, 36^r. B: Într-o mică de ceas au adunat din toată lumea pre apostoli. ANTIM. L-au răpit dentru adîncul mării și într-o mică de ceas l-au dus tocma în mijlocul bisearicii. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. // C: Să-și piardză viața într-o mică de ceas. C. 1729, 88^v. Etimologie: lat. mica. Cf. c e s c u ț.

MÍCĂ¹ s. f. sg. (Învechit și popular, în l o c. a d v.) Într-o mică de ceas (ori, rar, de vreme) sau pe mică de ceas, pe țîcă pe mică, în mica ceasului etc. = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; în foarte puțină vreme, într-un interval de timp foarte scurt; dintr-un moment în altul, din clipă în clipă, în orice moment. Să-și piardză viiața într-o mică de ceas. VARLAAM, C. 149. Atîta rămase din sarac într-o mică deceas. id. ib. 284. Curtea, domnească casele boierești, tot orașul, într-o mică de ceas, cenușă s-au făcut. M. COSTIN, LET. i, 294/30. Într-o mică de ceas au ridicat șanț. id. ib. 319/31. Încă n-ar hi sosind în Vavilon așa-m pripă într-o mică de vreame. DOSOFTEI, ap. GCR I, 256/8. Cale de 12 dzile ce au îmbiat într-o mică de ceas. id. V. S. decembrie 187^r/29. În mica ceasului. . . gîrle înluntrul și pe deasupra vasului izvorîră. CANTEMIR, IST. 157. Într-o mică de ceas acea vestită întru vitejie curte a craiului șvezesc venise la atîta cît zicea toți că s-au stins de pre fața pămîntului. AXINTE URICARIUL, LET. II, 165/3*2. Într-o mică de ceas au adunat din toată lumea pre apostol. ANTIM, P. 41. L-au răpit dentru adîncul mării și într-o mică de ceas l-au dus tocma în mijlocul bisearicii (a. 1 747). GCR II, 41/2. S-o întors Farcaș de la Ieși? - Ba-ncă nu . . . S-așteaptă să cadă pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 1 478; Mă simt eu cum mă sfîrșesc pe mică pe ceas. id. ib. 1 640. Dar cum torcea? Pe mică pe ceas, dădea caierul gata. PAMFILE, DUȘM. 111. Într-o mică de ceas măria sa Vodă poate veni la Timiș. SADOVEANU, O. XIII, 96. Dau tatarii într-o mică de ceas. Au luat tot, s-au dus. id. ib. 265. Sătenii. . . se adunară într-o mică de ceas mic și mare. MARIAN, T. 189, cf. com. PAȘCA; b) (în forma pe mică pe ceas) la intervale dese, foarte des; mereu. Poroncele aceste nouă care curg pe nică, pe ceas. ALECSANDRI, T. 691. Ofițerii, pe mică pe ceas scoteau ceasornicele, unii le priveau lung, pe gînduri. SĂM. III, 683. Pataștele, legănate în pasul regulat al sanitarilor, pe mică pe ceas ieșeau din văi aducînd . . . trupuri zdrobite de tunuri. ib. IV, 215, cf. 433. De cînd l-a apucat frigurile, bea apă pe mică pe ceas. $PAMFILE, C. 47. – Și: mígă s. f. CIHAC, II, 194, DDRF, ALEXI, W. – Probabil lat. mica „fărîmă”. Cf. n i m i c a. – Pentru migă, cf. v. sl. мигъ.