8 definiții pentru mieluță
Explicative DEX
MIELUȚ, -Ă, mieluți, -e, s. m. și f. Mielușel (1). – Miel + suf. -uț.
MIELUȚ, -Ă, mieluți, -e, s. m. și f. Mielușel (1). – Miel + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miluță2 sf vz mieluț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIELUȚ, -Ă, mieluți, -e, s. m. și f. Mielușel. Mă duc la pîrău, unde am lăsat la păscut doi mieluți. SADOVEANU, O. VIII 232. Copiii tot mai știau să rîdă și mieluțele cu canaf în ureche, să zburde. C. PETRESCU, R. DR. 191. Mieluțele nu le vinde, ci le ține pentru ca să-și crească turma. I. IONESCU, P. 309. Deodată iese din corobană o mieluță cu lîna toată de aur. ȘEZ. I 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mieluță s. f., g.-d. art. mieluței; pl. mieluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mieluță s. f., g.-d. art. mieluței; pl. mieluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mieluță s. f., g.-d. art. mieluței; pl. mieluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MIELUȚĂ s. v. mia, mielușea, mioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mieluță s. v. MIA. MIELUȘEA. MIOARĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mieluț, mieluțisubstantiv masculin mieluță, mieluțesubstantiv feminin
-
- Mă duc la pîrău, unde am lăsat la păscut doi mieluți. SADOVEANU, O. VIII 232. DLRLC
- Copiii tot mai știau să rîdă și mieluțele cu canaf în ureche, să zburde. C. PETRESCU, R. DR. 191. DLRLC
- Mieluțele nu le vinde, ci le ține pentru ca să-și crească turma. I. IONESCU, P. 309. DLRLC
- Deodată iese din corobană o mieluță cu lîna toată de aur. ȘEZ. I 208. DLRLC
-
etimologie:
- Miel + -uț. DEX '98 DEX '09