opțiuni
  • info

9 definiții pentru mierliță

Explicative DEX

MIERLIȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă; mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.

MIERLIȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă; mierlică, mierlușcă, mierluță1. – Mierlă + suf. -iță.

mierliță1 sf [At: MARIAN, O. I, 291 / Pl: ~țe / E: mierlă + -iță] 1-20 (Rar; șhp) Mierlică (1-20).

MIERLIȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui mierlă. S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure! IOSIF, P. 47. Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, Făr’ mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108. Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt. TEODORESCU, P. P. 345.

Ortografice DOOM

mierliță s. f., g.-d. art. mierliței; pl. mierlițe

mierliță s. f., g.-d. art. mierliței; pl. mierlițe

mierliță s. f., g.-d. art. mierliței; pl. mierlițe

Sinonime

MIERLIȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.

MIERLIȚĂ s. (ORNIT.) (reg.) mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, mierluță.

Tezaur

MIERLIȚĂ1 s. f. (Popular) Diminutiv al lui mierlă; (popular) mierluță1, (regional) mierlușcă, (rar) mierlișoară, mierlușoară, mierlică, Cf. MARIAN, O. I, 291. S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele . . . Ah, unde-i șuierul mierliței sure ! IOSIF, P. 47, cf. BĂCESCU, PĂS. 114. Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 345. Cîntâ cucul și-o mierliță. RETEGANUL, TR. 89. Merliță, merliță, Pasere pestriță. ȘEZ. II, 221. Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, făr'mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108, cf. ALR SN III h 707/886. - Pl.: mierlițe. – Mierlă + suf. -iță.

Intrare: mierliță
mierliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierliță
  • mierlița
plural
  • mierlițe
  • mierlițele
genitiv-dativ singular
  • mierlițe
  • mierliței
plural
  • mierlițe
  • mierlițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierliță, mierlițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui mierlă; mierluță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mierlicea mierlică mierlișoară mierlușcă mierluță
    • format_quote S-au dus privighetorile măiestre; Pustiu e cuibul blîndei turturele... Ah, unde-i șuierul mierliței sure! IOSIF, P. 47. DLRLC
    • format_quote Străină, maică, ca mine Nu e nimenea pe lume, Făr’ mierlița din pădure. BIBICESCU, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Unde-aud cucul cîntînd Și mierlița șuierînd, Nu mă țiu om pre pămînt. TEODORESCU, P. P. 345. DLRLC
etimologie:
  • Mierlă + -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.