migdalat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, T. 222 / Pl: ~ați, ~e / E: migdală] (Mai ales d. ochi) De forma migdalei Si: alungit, codat.

MIGDALAT, -Ă, migdalați, -te, adj. (Despre ochi) Ca migdala, în forma migdalei; prelung, codat. Ochi migdalați, remarcabili de blînzi. SADOVEANU, O. I. 45. O domniță necunoscută, din alt veac... cu ochi migdalați. C. PETRESCU, R. DR. 65.

MIGDALAT, -Ă adj. (Mai ales despre ochi) În formă de migdală; alungit. [< migdală + -at, după it. mandorlato].

MIGDALAT ~tă (~ți, ~te) (despre ochi) Care are formă de migdală; de un oval alungit; codat. /migdală + suf. ~at

migdalat adj. m., pl. migdalați; f. migdalată, pl. migdalate

migdalat adj. m., pl. migdalați; f. migdalată, pl. migdalate

migdalat adj. m., pl. migdalați; f. sg. migdalată, pl. migdalate

MIGDALAT adj. alungit, codat, prelung. (Ochi ~ți.)

MIGDALAT adj. alungit, codat, prelung. (Ochi ~.)

MIGDALÁT, -Ă adj. (Mai ales despre ochi) De forma migdalei; alungit, codat. Cu ochii albaștri migdalați, umezi, buni și limpezi, puși sub niște arcuri de sprîncene subțiri. DELAVRANCEA, T. 222, cf. HEM 1 489. Era pe atunci un băiețandru subțire, cu ochii migdalați, cu părul buclat și cu buzele întotdeauna umede. C. PETRESCU, S. 109. O domniță necunoscută, din alt veac, cu rochia grea de brocart și cu ochi migdalați. id. R. DR. 65. O presimțire de lacrimi muia ochii ei migdalați. GALACTION, O. A. I, 225. Migdalați, puțin pieziș, arătau ochii bunicii. STANCU, D. 7. Avea ochi migdalați, verzi-gălbui și o gură ca un cioc de rață. T. POPOVICI, S. 173. O privire pătrunzătoare, izvorîtă din ochii negri, migdalați. SCÎNTEIA, 953, nr. 2 787. – Pl.: migdalați. – De la migdală.