14 definiții pentru mintie

din care

Explicative DEX

MINTIE, mintii, s. f. (Reg.) 1. Haină lungă, de obicei îmblănită. 2. Anteriu (preoțesc). – Cf. sb. mantija.

mintie sf [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~teie / Pl: ~ii / E: cf srb mantija] (Ban; Trs) 1 Haină lungă, de obicei îmblănită, care se poartă peste îmbrăcămintea obișnuită Si: (reg) mintea Vz manta. 2 Anteriu preoțesc. 3 (Îe) Doar nu mi-o scurta ~ia Exprimă încercarea de a arăta indiferență față de pedeapsa ce i s-ar putea da.

MINTIE, mintii, s. f. (Reg.) 1. Haină lungă, de obicei îmblănită. 2. Anteriu (preoțesc). – Cf. scr. mantija.

MINTIE, mintii, s. f. 1. Manta lungă îmblănită. (Atestat în forma minteie) Bine băgaseși de seamă Că Parpangel să gată să deie Și-l opriși țiindu-l de minteie. BUDAI-DELEANU, Ț. 118. 2. Haină lungă preoțească. O-mbrăcat haine călugărești, O luat o mintie. MAT. FOLK. 1072. – Variantă: minteie s. f.

mintea sf [At: ȘINCAI, HR. III, 208/29 / Pl: ~ele / E: cf mintie] (Trs) Mintie (1).

minteie sf vz mintie

MINTEIE s. f. v. mintie.

Ortografice DOOM

mintie (reg.) s. f., art. mintia, g.-d. art. mintiei; pl. mintii, art. mintiile (desp. -ti-i-)

mintie (reg.) s. f., art. mintia, g.-d. art. mintiei; pl. mintii, art. mintiile

mintie s. f., art. mintia, g.-d. art. mintiei; pl. mintii, art. mintiile

Sinonime

MINTIE s. v. anteriu, reverendă, sutană.

mintie s. v. ANTERIU. REVERENDĂ. SUTANĂ.

Tezaur

MINTIE s. f.. (Ban., Transilv.) 1. Haină lungă [de obicei îmblănită) care se poartă peste îmbrăcămintea obișnuită; (regional) mintea. V. manta (I 1). Mintie veche, iarăși blănită (a. 1752). IORGA, S. D. XII, 63, cf. 98. De te-i purta bine și cuminte ț-oi da mintie și cu haine scurte.. BUDAI-DELEANU, T. V. 87, cf. id. Ț. 118. Zis-o mama, că mi-a face Rochie creață și minteie. MÎNDRESCU, L. P. 77, cf. DOINE, 131, ALR II 3 280/365, 386, ib. 3 336/36, 64. 2. Anteriu (preoțesc). O-mbrâcat haine călugărești, O luat o mintie. MAT. FOLK. 1 072. Ai scurta mintia unui preot însemnează a-l despopi, a-l caterisi. ZANNE, P. III, 230. Doar nu- mi-o scurta mintia, spune cineva pentru a arăta indiferentă față de pedeapsă ce i s-ar putea da. id. ib. 229. - Pl.: mintii. – Și: mintéie s. f. – Cf. s c r. m a n t i j a.

MINTÉIE s. f. v. mintie.

Intrare: mintie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mintie
  • mintia
plural
  • mintii
  • mintiile
genitiv-dativ singular
  • mintii
  • mintiei
plural
  • mintii
  • mintiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minteie
  • minteia
plural
genitiv-dativ singular
  • minteie
  • minteiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mintie, mintiisubstantiv feminin

regional
  • 1. Haină lungă, de obicei îmblănită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: minteuță
    • format_quote Bine băgaseși de seamă Că Parpangel să gată să deie Și-l opriși țiindu-l de minteie. BUDAI-DELEANU, Ț. 118. DLRLC
  • 2. Anteriu (preoțesc). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O-mbrăcat haine călugărești, O luat o mintie. MAT. FOLK. 1072. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.