minuțiozitate sf [At: PETICĂ, O. 376 / P: ~ți-o~ / Pl: (rar) ~tăți / E: minuțios + -itate] Meticulozitate.

MINUȚIOZITATE, minuțiozități, s. f. Însușirea de a fi minuțios; meticulozitate.

MINUȚIOZITATE s.f. Însușirea de a fi minuțios; amănunțime, meticulozitate, minuție. [Pron. -ți-o-. / < minuțios + -itate].

MINUȚIOZITATE s. f. însușirea de a fi minuțios; minuție. (< minuțios + -itate)

MINUȚIOZITATE ~ăți f. Caracter minuțios; străduință deosebită; migală; meticulozitate. [G.-D. minuțiozității; Sil. -ți-o-] /minuțios + suf. ~itate

minuțiozitate f. caracterul celor minuțioase.

*minuțiozitáte f. (d. minuțios). Caracteru de a fi minuțios: om de mare minuțiozitate.

minuțiozitate (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. minuțiozității; pl. minuțiozități corectat(ă)

minuțiozitate (-ți-o-) s. f., g.-d. art. minuțiozității; pl. minuțiozități

minuțiozitate s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. minuțiozității; pl. minuțiozități

minuțiozitate, -tăți.

MINUȚIOZITATE s. v. migală.

MINUȚIOZITATE s. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, scrupulozitate, (livr.) minuție, (pop.) piguleală, scumpătate, (reg.) migoroșeală, milcoșeală. (Lucrat cu multă ~.)

MINUȚIOZITATE s. f. Însușirea de a fi minuțios; meticulozitate, (livresc) minuție (2). Exactitudinea și minuțiozitatea adorabilă cu care își execută. . . lucrările. PETICĂ, O. 376. - Pronunțat: -ți-o-. – Minuțios + suf. -itate.