13 definiții pentru mirodie

din care

Explicative DEX

MIRODIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. – Din bg. mirodija.

mirodie sf [At: (a. 1642) GCR I, 101/5 / P: ~di-e / Pl: ~ii / E: bg миродия] 1 (Înv; mpl) Mireasmă (2). 2 (Pex) Miros plăcut Si: mireasmă, parfum. 3 Mirodenie 4 (Pex, Ban) Mirodenie (5).

MIRODIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. [Pr.: -di-e] – Din bg. mirodija.

MIRODIE, mirodii, s. f. (Învechit) Mirodenie.

MIRODIE ~i f. înv. Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare; mirodenie. /<bulg. mirodija

mirodíe f. (ngr. myrodĭá și -día, miros plăcut, pătrunjel; bg. mirodiĭa, pătrunjel, sîrb. miródija, aromă. V. miros). Munt. Pl. Mirodeniĭ. Bz. Pop. Bucate bune și rare: ĭ-am dat copiluluĭ și mirodiĭ, și tot n’a tăcut.

mirodenie f. 1. aromă; 2. Bot. nopticoasă. [Și mirodie (FIL.) = gr. mod. MYRODIA].

Ortografice DOOM

mirodie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. mirodia (desp. -di-a), g.-d. art. mirodiei; pl. mirodii, art. mirodiile (desp. -di-i-)

mirodie (înv.) (-di-e) s. f., art. mirodia (-di-a), g.-d. art. mirodiei; pl. mirodii, art. mirodiile (-di-i-)

mirodie s. f. (sil. -di-e), art. mirodia (sil. -di-a), g.-d. art. mirodiei; pl. mirodii, art. mirodiile (sil. -di-i-)

Sinonime

MIRODIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie.

mirodie s. v. AROMAT. BALSAM. CONDIMENT. INGREDIENT. MIREASMĂ. MIRODENIE.

Tezaur

MIRÓDIE s. f. (Învechit; mai ales la pl.) 1. Balsam, mireasmă (2). Luo trupul lui. . . de-l înfășură cu pînză curată și cu mirodiile, cum era obiceaiul (a. 1 642). GCR I, 101/5. Aprinsă într-însa felurimi de mirodii. GORJAN, H. I, 93/11. ♦ P. e x t. Miros plăcut, parfum, mireasmă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W. 2. Mirodenie (I 2). Nu masă trupească, gătire persiană (cum s-ar zice) adecăte cu mirodii și alte amestecături (a. 1691). BV I, 320.. Însămnarea de mirodiile ce am scris la finu Costandin ca s[ă] mi le aducă de la Sibii (a. 1774). FURNICĂ, C. 31. Pune și niscai mirodii. . . scorțișoare, nucșoare, sau cuișoare. TOMICI, C. A. 165/15. ♦ P. e x t. (Ban.) Verdeață aromată, H XVIII 260, cf. ALR I 843/850, 856, LEXIC REG. 49, 55. – Accentuat și: mirodíe TDRG, LEXIC REG. 49. – Pronunțat: -di-e. - Pl.: mirodii. – Din bg. миродия.

Intrare: mirodie
  • silabație: -di-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirodie
  • mirodia
plural
  • mirodii
  • mirodiile
genitiv-dativ singular
  • mirodii
  • mirodiei
plural
  • mirodii
  • mirodiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mirodie, mirodiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.