misirliu [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 178/5 / Pl: ~ii / E: tc misirli] 1 sm (Îvr) Egiptean. 2 sm Soldat din armata vechiului Egipt. 3 sm Coif purtat în vechime de războinicii egipteni Si: misurcă. 4 sm Misir (4). 5 sm Varietate de porumbei de rasă bună, cu ciocul mic. 6 a (D. păsări) Care seamănă cu porumbeii misirii (5).

misirliu a. (arhaic), egiptean: doi porumbei misirlii. [Turc. MISIRLI]. V. Misir.

misirlíŭ, -íe adj. (turc. Misirli, Egiptean, d. Mysr, Mysyr, Egipt). Se zice despre un fel de porumbĭ de rasă bună cu cĭocu mic. V. guțan.

misirliu s. m., art. misirliul; pl. misirlii, art. misirliii (desp. -li-ii)

misirliu s. m., art. misirliul; pl. misirlii, art. misirliii (-li-ii)

misirliu s. m., art. misirliul; pl. misirlii, art. misirilii

MISIRLIU s. v. egiptean, misir.

misirliu s. v. EGIPTEAN. MISIR.

MISIRLÍU s. m. 1. (Învechit, rar) Egiptean. Cf. DR. III, 429. 2. Soldat din armata vechiului Egipt. Beiul Misiriului cu toți misirliii și inicerii. AXINTE URICARIUL, LET. II, 178/5, Cf. CADE. 3. Coif purtat de egipteni; misurcă. Cf. DR. III, 429. Misirliu de mare preț împodobit cu sîrmă de aur. SADOVEANU, Z. C. 325. 4.Numele unei monede de aur care circula în Egipt; misir (II 2). Cf. DOC. EC. 674. 5. (Mai ales la pl.) Varietate de porumbei de rasă bună, cu ciocul mic. Cf. BARONZI, L. 95, DDRF, SCRIBAN, D. ♦ (Adjectival, despre păsări) Care seamănă cu varietatea de porumbei de mai sus. În piscul unui pin solitar o stăncuță misirlie hulește amar primăvara, KLOPȘTOCK, F. 43. – Pl.: misirlii. – Din tc. misirli.