MISTERIOS, -OASĂ, misterioși, -oase, adj. Care este (încă) necunoscut sau greu de înțeles, tainic; care ascunde un mister¹ (1) sau este înconjurat de mister; enigmatic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. mystérieux, it. misterioso.

misterios, ~oasă [At: NEGULICI / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr mysterieux] 1 a Care este plin de mister¹ (2) Si: ascuns, tainic, (iuz) misteric. 2-3 av, a (D. ființe și manifestările lor) (Într-un mod) care ascunde un mister (2). 4 a Despre care nu se știe aproape nimic Si: necunoscut. 5-6 s, a (Fapt) enigmatic.

MISTERIOS, -OASĂ, misterioși, -oase, adj. Care este (încă) necunoscut, greu de înțeles, tainic; care ascunde un mister¹ (1), despre care nu se știe nimic; enigmatic. [Pr.: -ri-os] – Din fr. mystérieux, it. misterioso.

MISTERIOS, -OASĂ, misterioși, -oase, adj. 1. Care conține lucruri necunoscute, de neînțeles, plin de mister tainic, ascuns. Nu are decît o misterioasă icoană din viitor. GALACTION, O. I 323. Era un vis misterios și blînd din cale-afară. EMINESCU, O. I 185. Auz o armonie... Un glas care se pare Ascuns în depărtare, Un imn misterios. ALEXANDRESCU, M. 49. ◊ (Adverbial) Cadrele-aurite ce de păreți sînt prinse Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. III 3. 2. (Despre persoane și manifestările lor) Care ascunde ceva, despre care nu se știe nimic; enigmatic. Privea țintă numai cu ochii lui vii și zîmbea cu zîmbetul lui misterios. SADOVEANU, O. VII 77. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el ședea în casa preotului bătrîn. EMINESCU, N. 39. Iată aceea ce ne va lămuri asupra misterioasei dame. NEGRUZZI, S. I 45.

MISTERIOS, -OASĂ adj. 1. (adesea adv.) Tainic, secret. 2. Ascuns; care face o taină din orice; enigmatic. [Pron. -ri-os. / cf. fr. mystéreux, it. misterioso].

MISTERIOS, -OASĂ adj. 1. (și adv.) tainic, secret. 2. ascuns; care face o taină din orice; enigmatic. (< fr. mystérieux)

MISTERIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care conține un mister; plin de mister; tainic; enigmatic; mistic. [Sil. -ri-os] /<fr. mystérieux, it. misterioso

misterios a. 1. ce conține vreun mister, vreun înțeles ascuns: vorbe, semne misterioase; 2. care s’ascunde de alții fără cuvânt.

*misteriós, -oásă adj. (fr. mystérieux, it. misterioso). Taĭnic, secret, care conține un mister: vorbe, semne misterioase. Care ține ascunse lucrurĭ care nu merită să fie ascunse: om, caracter misterios. Adv. În mod misterios: mĭ-a șoptit misterios. V. tenebros.

misterios (desp. -ri-os) adj. m., pl. misterioși; f. misterioasă, pl. misterioase

misterios (-ri-os) adj. m., pl. misterioși; f. misterioasă, pl. misterioase

misterios adj. m. (sil.-ri-os), pl. misterioși; f. sg. misterioasă, pl. misterioase

MISTERIOS adj. 1. v. ascuns. 2. tainic, (livr.) cabalistic. (Semne ~oase.) 3. enigmatic. (Un om ~.) 4. v. enigmatic. 5. magic, ocult, (înv.) maghicesc. (Forțe ~oase.)

MISTERIOS adj. 1. ascuns, criptic, enigmatic, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema avea un sens ~.) 2. tainic, (livr.) cabalistic. (Semne ~.) 3. enigmatic. (Un om ~.) 4. enigmatic, neînțeles, tainic. (Un farmec ~.) 5. magic, ocult, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.)

MISTERIOS, -OASĂ adj. 1. Care este necunoscut, neînțeles sau greu de înțeles, care conține lucruri, necunoscute, de neînțeles sau greu de înțeles, care este plin de mister (2); tainic, ascuns, (ieșit din uz) misterie. Cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU. O singură ferestrică ce sloboade o rază misterioasă pe o icoană. . . luminează acest loc. NEGRUZZI, S. I, 215. Am să vă confes un ce misterios. ALECSANDRI, T. I, 284. Totul ni se părea un vis misterios. BOLINTINEANU, O. 265. Era un vis misterios Și blînd din cale- afară. EMINESCU, O. I, 185. În Lara, un amestec misterios domnește, Și binele cu râul în el se contopește. MACEDONSKI, O. I, 265, cf. 9, ALEXI, W. Natura, mai ales cînd e misterioasă, cheamă de obicei în imaginația d-lui Sadoveanu trecutul. IBRĂILEANU, S. 35. Acum, cînd totul s-a sfîrșit de mult, Clnd am pierdut din mînă Misteriosul fir. . . Privesc de-aicea astrul. CAMIL PETRESCU, V. 27. Nu era decît o misterioasă icoană din viitor. GALACTION, O. 323. Merge spre raftul cu cărți, ia de acolo volumul misterios. SEBASTIAN, T. 289. Pășeam încet prin mijlocul misterioasei frumuseți, prin liniștea aceea de somn dulce, prin mireasma fină care izvora ca din potire necunoscute. SADOVEANU, O. IV, 175, cf. id. E. 133. Din acel misterios și depărtat București, veneau și cercetau munții o sumedenie de domni. STANCU, R. A. III, 17. De ce nu m-a înghițit o moarte misterioasă . . . ca pe sărmanul și hulitul venetic? DEMETRIUS, A. 164. ◊ (Adverbial) Cadrele-aurite ce de păreți sint prinse Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. 3. 2. (Despre ființe și manifestările lor) Care ascunde un mister (2); despre care nu se știe (aproape) nimic, necunoscut; care este înconjurat (sau care se înconjură) de mister, enigmatic. Cf. NEGULICI. lată aceea ce ne va lămuri asupra misterioasei dame. NEGRUZZI, S. I, 45, cf. II, 9. Astăzi cunosc acest secret tot atât de puțin precum îl cunoșteam la prima aparițiune a misteriosului mesager. FILIMON, O. I, 330, cf. 135. În leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se îngînă-armonios. ALECSANDRI, P. III, 48, cf. I, 129, id. T. I, 253. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el ședea în casa preotului bătrîn. EMINESCU, N. 39. Umbra severă a bâtrînului preot păgîn. . . Asemenea ființă misterioasă nu poate apărea decît. . . poeților. SADOVEANU, O. XII, 10. Ce tot spune? întrebă Aglae, intrigată de misterioasele lui vorbe. CĂLINESCU, E. O. II, 300. ◊ (În context figurat) Arama sfîntă va răsuna în aer chemînd pre credincioși la rugăciune și va spune în graiul său cel misterios lăudata faptă a săracului cerșetor. NEGRUZZI, S. I, 253. ◊ (Adverbial) Pristanda iese misterios din cabinetul primarului. CARAGIALE, O. VI, 133. ◊ (Substantivat) Nu mai faceți pe misterioșii. CĂLINESCU, E. O. II, 115. - Pronunțat: -ri-os. – Pl.: misterioși, -oase. – Din fr. mystérieux.