opțiuni
  • info

9 definiții pentru mituire

Explicative DEX

MITUIRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.

MITUIRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.

mituire sf [At: GHICA, A. 627 / Pl: ~ri / E: mitui] 1-4 (Dare sau) luare de mită (1-2) Si: (înv) mituială (1-4).

MITUIRE s. f. Acțiunea de a mitui; dare (sau luare) de mită. A trimis acea scrisoare... cerînd să se cerceteze Bolliac ca să nu rămîie asupra sa bănuiala de mituire. GHICA, A. 627.

Ortografice DOOM

mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri

mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri

mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri

Sinonime

MITUIRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

MITUIRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

Tezaur

MITUÍRE s. f. Acțiunea de a m i t u i; dare (sau luare) de mită (I); (învechit) mituială. Să nu rămlie asupra sa bănuială de mituire. GHICA, A. 627, cf. BARCIANU, ALEXI. W. - Pl.: mituiri. – V. mitui.

Intrare: mituire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mituire
  • mituirea
plural
  • mituiri
  • mituirile
genitiv-dativ singular
  • mituiri
  • mituirii
plural
  • mituiri
  • mituirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mituire, mituirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mitui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.