mobiliar¹, ~ă [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iu / P: ~li-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr mobilier] 1 a Care ține de bunurile mobile. 2 a (Jur) Care se referă la bunuri mobile¹ (3). 3 snp (Înv) Avere mobilă¹ (3). 4 snp (înv) Inventar mobil.

MOBILIAR, -Ă, mobiliare, adj. (Jur.; despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat dintr-un loc în altul; mobil. – Pronunțat: -li-ar.

MOBILIAR, -Ă adj. (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pron. -li-ar. / < it. mobiliare, fr. mobilier].

MOBILIAR, -Ă adj. (despre bunuri sau averi) care poate fi transportat; mobil. (< it. mobiliare, fr. mobilier)

MOBILIAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de bunuri mobile; propriu bunurilor mobile. 2) Care poate fi transportat; transportabil. [Sil. -li-ar] /<it. mobiliare, fr. mobilier

mobiliar a. 1. care constă în lucruri mobile: avere mobiliară; 2. privitor la bunurile mobile: impozit mobiliar.

*mobiliár, -ă adj. (fr. mobiliaire și, maĭ des, mobilier adj. și s., d. mobile, mobil; it. mobiliare). Compus din lucrurĭ mobile: avere mobiliară. Relativ la averea mobilă: impozit mobiliar.

mobiliariu, ~ie a vz mobiliar¹

mobiliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. mobiliari; f. mobiliară, pl. mobiliare

mobiliar (-li-ar) adj. m., pl. mobiliari; f. mobiliară, pl. mobiliare

mobiliar s. n. (sil. -li-ar), pl. mobiliere

mobiliar adj. m. (sil. -li-ar), pl. mobiliari; f. sg. mobiliară, pl. mobiliare

mobiliar, -ră adj. (bunuri mobiliare).

MOBILIAR adj. mișcător, mobil. (Bunuri ~.)

MOBILIAR adj. mișcător, mobil. (Bunuri ~.)

Mobiliar ≠ imobiliar

MOBILIAR¹, -Ă adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. Cf. COSTINESCU, LM. Sînt mobili prin determinațiunea legei, obligațiunile și acțiunile cari au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare. HAMANGIU, C. C. 120, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Creditele acordate de bancă societăților comerciale de stat. . . sînt garantate de drept, cu gaj asupra întregului lor activ mobiliar. LEG. EC. PL. 184. Pentru vînzările mobiliare, legea nu instituie nici un sistem de publicitate. PR. DREPT., 362. ♦ (Substantivat, n. pl., învechit) Avere mobilă; inventar mobil. S-a inventat [= inventariat] toată averea iezuiților din această țeară, imobilă în domenii și în edificii. . . cum și mobiliariile, apoteca, tipografia, biblioteca ș. a. BARIȚIU, P. A. I, 400. - Pronunțat: -li-ar. – Pl.: mobiliari, -e. - Și: (învechit) mobiliáriu, -ie adj. – Din fr. mobilier.

MOBILIAR² s. n. v. mobilier.