7 definiții pentru mohorâre
Explicative DEX
MOHORÂRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî.
MOHORÂRE, mohorâri, s. f. Faptul de a (se) mohorî; fig. posomorâre, amărăciune, întristare. – V. mohorî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mohorâre sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mohorî] 1-2 Colorare în roșu (întunecat sau) viu. 3 (Fig) Întristare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mohorâre (rar) s. f., g.-d. art. mohorârii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mohorâre (rar) s. f., g.-d. art. mohorârii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mohorâre s. f., g.-d. art. mohorârii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MOHORÂRE s. v. încruntare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MOHORÎRE s. f. Faptul de a (se) m o h o r î; colorare în roșu (întunecat sau viu). Cf. PONTBRIANT, D. ♦ F i g. Posomorîre, întristare. A curs peste groapă apă, limpede apă Și mohorîre tulbure peste sufletul tău. V. ROM. octombrie 1954, 181. V. mohorî.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mohorâre, mohorârisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) mohorî. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Amărăciune, posomorâre, încruntare, întristare. DEX '09sinonime: amărăciune posomorâre încruntare întristare
-
etimologie:
- mohorî DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.