opțiuni
  • info

10 definiții pentru molcomitor

Explicative DEX

MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor.

MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor.

molcomitor, ~oare a [At: F (1891), 326 / V: mul~ / Pl: ~i, ~oare / E: molcomi + -tor] 1 (Pop) Care liniștește. 2 (Îvr) Umil.

MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Rar) Liniștitor, potolitor, calmant. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare. PĂUN-PINCIO, P. 93.

mulcomitor, ~oare a vz molcomitor

Ortografice DOOM

molcomitor (pop.) adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare

molcomitor (pop.) adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare

molcomitor adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare

Sinonime

MOLCOMITOR adj. v. alinător, calmant, liniștitor.

molcomitor adj. v. ALINĂTOR. CALMANT. LINIȘTITOR.

Tezaur

MOLCOMITÓR, -OÁRE adj. 1. (Popular) Care liniștește (v. l i n i ș t i t o r), potolește, calmează (v. c a l m a n t). După aceste vorbe mulcomitoare, Trandafirescu nu se prea liniștea. . . se îndîrjea și mai tare. F (1891), 326. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare. PĂUN-PINCIO, P. 93. Rădăcina-i amară, Mulcomitoare de chin, care numai decît îi alină Orice dureri. MURNU, I. 238. ◊ (Adverbial) Curg zilele spre cimitir. . . Și-acolo, încet, molcomilor Se-adună în suspine. BACOVIA, O. 180. 2. (Învechit, rar) Umil, supus. Cf. LEX. MARS. 213. – Pl.: molcomitori, -oare. – Și: mulcomitór, -oáre adj. – Molcomi + suf. -tor.

Intrare: molcomitor
molcomitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molcomitor
  • molcomitorul
  • molcomitoru‑
  • molcomitoare
  • molcomitoarea
plural
  • molcomitori
  • molcomitorii
  • molcomitoare
  • molcomitoarele
genitiv-dativ singular
  • molcomitor
  • molcomitorului
  • molcomitoare
  • molcomitoarei
plural
  • molcomitori
  • molcomitorilor
  • molcomitoare
  • molcomitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
mulcomitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

molcomitor, molcomitoareadjectiv

etimologie:
  • Molcomi + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.