opțiuni
  • info

11 definiții pentru moleșitor

din care

Explicative DEX

MOLEȘITOR, -OARE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. – Moleși + suf. -tor.

MOLEȘITOR, -OARE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. – Moleși + suf. -tor.

moleșitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: moleși + -tor] 1 Care moleșește (1). 2 Care predispune la somn Si: adormitor.

MOLEȘITOR, -OARE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. O piroteală moleșitoare se alegă de ochii lui. ISPIRESCU, L. 83.

MOLEȘITOR, -OARE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. – Din moleși + suf. -(i)tor.

MOLEȘITOR ~oare (~ori, ~oare) Care moleșește; care provoacă moleșeală. /a (se) moleși + suf. ~tor

Ortografice DOOM

moleșitor adj. m., pl. moleșitori; f. sg. și pl. moleșitoare

moleșitor adj. m., pl. moleșitori; f. sg. și pl. moleșitoare

moleșitor adj. m., pl. moleșitori; f. sg. și pl. moleșitoare

Sinonime

MOLEȘITOR adj. v. toropitor.

MOLEȘITOR adj. toropitor. (O căldură ~.)

Tezaur

MOLEȘITÓR, -OÁRE adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală (1). Cf. COSTINESCU, LM. Căminul. . . ardea și răspîndea o căldură moleșitoare. EMINESCU, G. P. 74. O piroteală moleșitoare se alegă de ochii lui. ISPIRESCU, L. 83. Mi-a căzut în brațe fără împotrivire, cu o beție moleșitoare în ochii întredeschiși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 213. Un somn dulce, moleșitor mă cerca. SADOVEANU, O. II, 61. Pădurile dorm într-un soare moleșitor de iulie. id. ib. VII, 342. ♦ Care predispune la somn; adormitor. În ungherul cel mai moleșitor sta culcat pe spinare cotoiul. ARGHEZI, C. J. 231. – Pl.: moleșitori, -oare. – Moleși + suf. -tor.

Intrare: moleșitor
moleșitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moleșitor
  • moleșitorul
  • moleșitoru‑
  • moleșitoare
  • moleșitoarea
plural
  • moleșitori
  • moleșitorii
  • moleșitoare
  • moleșitoarele
genitiv-dativ singular
  • moleșitor
  • moleșitorului
  • moleșitoare
  • moleșitoarei
plural
  • moleșitori
  • moleșitorilor
  • moleșitoare
  • moleșitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moleșitor, moleșitoareadjectiv

  • 1. Care moleșește, care provoacă moleșeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: toropitor
    • format_quote O piroteală moleșitoare se alegă de ochii lui. ISPIRESCU, L. 83. DLRLC
    • 1.1. Care predispune la somn. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Moleși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.