monastic, ~ă a [At: CALENDAR (1852), XXVI, 9 / Pl: ~ici ~ice / E: fr monastique] 1 (Înv) Mănăstiresc (1). 2 Specific călugărului. 3 Ca de călugăr.

MONASTIC, -Ă, monastici, -e, adj. (Învechit) Mănăstiresc, călugăresc. Edificiu monastic. ODOBESCU, S. I 442.

MONASTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique].

MONASTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr. monastique)

MONASTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ține de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique

monastic a. relativ la călugări: vieață monastică.

*monástic, -ă adj. (vgr. monastikós). Mînăstiresc, monahal, călugăresc.

monastic adj. m., pl. monastici; f. monastică, pl. monastice

monastic adj. m., pl. monastici; f. monastică, pl. monastice

monastic adj. m., pl. monastici; f. sg. monastică, pl. monastice

MONASTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.

monastic adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MONAHAL. MONAHICESC.

MONASTIC, -Ă adj. (Învechit) Mănăstiresc (1). Suindu-se în muntele Cașin au . . . înființat tagma monahică. . . , prescriindu-li statute și modul viețuirei monastice. CALENDAR (1852), XXVI/9, cf. BARCIANU, V., COSTINESCU, LM. Edificiu monastic. ODOBESCU, S. I, 442, cf. DDRF, ALEXI, W. ♦ Specific călugărului, ca de călugăr. Infirmitatea lui se traduce, credem, prin dificultăți de văz și printr-o nevoie monastică de nemișcare și tăcere. ARGHEZI, C. J. 34. – Pl. : monastici, -ce. – Din fr. monastique.