MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compoziție pentru a obține un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Fază finală în tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului. 4. Combinarea într-o ordine succesivă logică și într-un tot unitar a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o operă literară, dintr-o compoziție muzicală etc., în vederea unei transmisii radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

montaj sn [At: IOANOVICI, TEHN. 369 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr montage] 1 Montare¹ (1). 2 (Ccr) Ansamblu, sistem realizat prin montare¹ (1). 3 (În pictură, grafică, fotografie, cinematografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție în vederea obținerii unui ansamblu. 4 (Ccr) Ansamblu realizat prin montaj (3). 5 Stabilire a ordinii, a lungimii etc. diferitelor imagini din care este alcătuit un film cinematografic, înainte de a fi definitiv terminat. 6 (Îs) ~ radiofonic Dispunere în ordinea logică a momentelor reprezentative care alcătuiesc opere literare sau muzicale, în vederea prezentării lor în cadrul unei emisiuni radiofonice.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compoziție pentru a obține un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Fază finală în tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului. 4. Combinarea într-o ordine succesivă logică și într-un tot unitar a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o operă literară, dintr-o compoziție muzicală etc., în vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare. Secție de montaj = secție a unui atelier sau a unei fabrici în care se execută lucrări de montare. 2. (În cinematografie) Operația de combinare a diferitelor scene cinematografice într-o succesiune naturală, în vederea realizării unui tot artistic. ♦ Montaj radiofonic = combinarea, într-o ordine succesivă, logică, și într-un tot unitar, a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă sau operă literară, în vederea unei transmisiuni radiofonice. 3 Ansamblu rezultat în urma unei montări.

MONTAJ s.n. 1. Montare. 2. Combinare a unor scene de film într-o succesiune naturală pentru a forma un tot artistic. ◊ Montaj radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o piesă sau dintr-o operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice; montaj de versuri = combinare de diverse poezii. 3. (În pictură, grafică, fotografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție cu scopul de a obține un nou ansamblu; (concr.) ansamblu astfel realizat. 4. Sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, a unor mecanisme etc. ♦ Sistem de montare. [< fr. montage].

MONTAJ s. n. 1. montare. 2. etapă finală în realizarea unui film, în asamblarea scenelor filmate într-o anumită succesiune. ◊ operație care constă în alăturarea prin tăiere și lipire ulterioară a fragmentelor de peliculă. ♦ ~ radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă, operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice. 3. (în pictură, grafică, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, cu scopul de a obține un nou ansamblu. 4. sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, mecanisme etc. (< fr. montage)

MONTAJ ~e n. 1) Sistem tehnic obținut din montarea unor piese, mecanisme. 2) Revenire într-o anumită ordine a unor elemente independente (fotografii, vederi, fragmente literare etc.). 3) Asamblare a secvențelor imaginii și a sunetului unui film într-o anumită succesiune. 4): ~ radiofonic combinare succesivă a diferitelor fragmente literare sau muzicale în vederea unei transmisiuni radiofonice. /<fr. montage

montagiu sn vz montaj

construcții-montaj s. f. ◊ „Ministerul Construcțiilor Industriale a realizat volumul producției de construcții-montaj pe întregul cincinal.” R.l. 9 X 70 p. 4. ◊ „Strada noastră a ajuns să fie prilej de discuție [...] trustul de construcții-montaj începuse s-o modernizeze anul trecut prin aprilie.” R.l. 17 IV 75 p. 5; v. și 1 II 75 p. 3 (din construcție + montaj)

montaj-sonorizare s. n. (cinem.) Faza de montare a imaginilor și de combinare a imaginilor și sunetului în realizarea unui film ◊ „La Casa de filme 2 se află în faza de montaj-sonorizare pelicula «Filip cel Bun».” I.B. 26 VII 74 p. 2. ◊ „Filmul se află în fază de montaj-sonorizare.” R.l. 8 II 78 p. 5 (din montaj + sonorizare)

montaj s. n., pl. montaje

montaj s. n., pl. montaje

montaj s. n., pl. montaje

MONTAJ s. v. asamblare.

MONTAJ s. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

Montaj ≠ demontaj

MONTÁJ s. n. 1. Faptul de a monta¹ (1); (concretizat) ansamblu, sistem realizat prin montare¹. Importanța preciziei execuției pieselor, în ceea ce privește dimensiunile lor, se evidențiază la montaj și mai cu seamă în cazul înlocuirii pieselor de schimb. IOANOVICI, TEHN. 369. Capul șurubului poate să mai aibă și alte forme speciale, după locul disponibil pentru montaj. SOARE, MAȘ. 11. Penele de reglaj se caracterizează. . . și prin faptul că montajul și demontajul lor nu se face prin lovituri de ciocan. id. ib. 50. Montajul de mașini și aparate. BO (1951), 785. Se întoarse lîngă masa de montaj și rîndui piesele. V. ROM. iulie 1954, 159. Sînt în curs de construire și montaj mari complexe ale industriei chimice. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. 2. (În pictură, grafică, fotografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, în vederea obținerii unui ansamblu; (concretizat) ansamblu realizat printr-o astfel de reunire. Această idee este viu redată de un montaj fotografic care domină o parte din prima sală a expoziției. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 390. 3. Stabilire a ordinii, a lungimii etc. diferitelor imagini din care este alcătuit un film cinematografic, înainte de a fi definitiv terminat. Aceasta e arta montajului, aceasta e legea ecranului. CONTEMP. 1958, nr. 592, 4/4. Montaj radiofonic = dispunere în ordinea logică a momentelor reprezentative care alcătuiesc opere literare sau muzicale, în vederea prezentării lor în cadrul unei transmisiuni radiofonice – Pl.: montaje. - Și: (învechit) montágiu s. n. BUL. FIL. VI, 57. – Din fr. montage.