opțiuni

4 definiții pentru moralic

Explicative DEX

moralic, ~ă a [At: (a. 1829) URICARIUL VIII, 107 / Pl: ~ici, ~ice / E: moral2 + -ic, cf ger moralisch] (Înv) 1-2 Moral2 (6-7).

Sinonime

MORALIC adj. v. moral, spiritual, sufletesc.

moralic adj. v. MORAL. SPIRITUAL. SUFLETESC.

Tezaur

MORALIC, -Ă adj. (Învechit) Moral2 (I 2). A pofti unul altuia gradul deplinei moralice al învățăturii și al măestriei (a. 1829). URICARIUL, VIII, 107. Pentru toate aceste folosuri. . . este a se mulțămi moralicei sprijiniri și ajutoriu ale unui franțuzesc gheneral. AR (1829), 1502/40. Popoarele . . . au fost, sînt și vor fi supuse la transformări atît moralice cît și fizice. F (1869), 268. – Pl.: moralici, -ce. – Moral2 + suf. -ic, după germ. moralisch.

Intrare: moralic
moralic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralic
  • moralicul
  • moralicu‑
  • moralică
  • moralica
plural
  • moralici
  • moralicii
  • moralice
  • moralicele
genitiv-dativ singular
  • moralic
  • moralicului
  • moralice
  • moralicei
plural
  • moralici
  • moralicilor
  • moralice
  • moralicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)