opțiuni
  • info

13 definiții pentru morocăni

din care

Explicative DEX

MOROCĂNI, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.

MOROCĂNI, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.

morocăni [At: CREANGĂ, P. 122 / V: ~căi / Pzi: ~nesc / E: cf mg morog] (Mol) 1 vt A mustra, a cicăli pe un ton ursuz, bombănind. 2 vi A bombăni.

MOROCĂNI, morocănesc, vb. IV. Tranz. A mustra pe cineva mereu, pe înfundate; a cicăli. Hojma [baba mea] mă morocăneste și-mi scoate ochii cu cele tinere. CREANGĂ, P. 122.

A MOROCĂNI ~esc tranz. rar (persoane) A deranja mereu, reproșând și cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a bârâi. /cf. ung. morog

morocănì v. Mold. a mustra mormăind: hojma mă morocănește CR. [Ung. MOROG, a mormăi].

morocăi v vz morocăni

morocănésc v. tr. (ung. morogni, a bodogăni, a mormăi. V. mogorogesc, murguĭesc). Nord. Fam. Mogorogesc, mustru mormăind: ce mă tot morocănești?

Ortografice DOOM

morocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănesc, 3 sg. morocănește, imperf. 1 morocăneam; conj. prez. 1 sg. să morocănesc, 3 să morocănească

morocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănesc, imperf. 3 sg. morocănea; conj. prez. 3 să morocănească

morocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănesc, imperf. 3 sg. morocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. morocănească

Sinonime

MOROCĂNI vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura.

morocăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA.

Tezaur

MOROCĂNÍ vb. IV. T r a n z. (Regional, mai ales prin Mold.) A mustra, a cicăli (cu ton ursuz, bombănind). Hojma mă morocănește [baba mea] și-mi scoate ochii cu cele tinere. CREANGĂ, P. 122, Cf. 251, PHILIPPIDE, P. 155, BARCIANU, ALEXI, W. Pentru greșeli se făcea pară de foc și într-una-l morocănea. PAMFILE, S. T. 163, cf. A V 15, VI 26. ♦ I n t r a n z. A bombăni. Femeia începe a morocăi la oalele cele multe. SEVASTOS, ap. TDRG, cf. A VI 26. – Prez. ind.: morocănesc. – Și: morocăí vb. IV. – Cf. magh. m o r o g.

Intrare: morocăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morocăni
  • morocănire
  • morocănit
  • morocănitu‑
  • morocănind
  • morocănindu‑
 singular plural
  • morocănește
  • morocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morocănesc
 (să)
  • morocănesc
  • morocăneam
  • morocănii
  • morocănisem
a II-a (tu)
  • morocănești
 (să)
  • morocănești
  • morocăneai
  • morocăniși
  • morocăniseși
a III-a (el, ea)
  • morocănește
 (să)
  • morocănească
  • morocănea
  • morocăni
  • morocănise
plural I (noi)
  • morocănim
 (să)
  • morocănim
  • morocăneam
  • morocănirăm
  • morocăniserăm
  • morocănisem
a II-a (voi)
  • morocăniți
 (să)
  • morocăniți
  • morocăneați
  • morocănirăți
  • morocăniserăți
  • morocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • morocănesc
 (să)
  • morocănească
  • morocăneau
  • morocăniră
  • morocăniseră
morocăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morocăni, morocănescverb

  • 1. regional A certa pe cineva mereu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bârâi certa cicăli mustra
    • format_quote Hojma mă morocăneste [baba mea] și-mi scoate ochii cu cele tinere. CREANGĂ, P. 122. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.