12 definiții pentru motivare

din care

Explicative DEX

MOTIVARE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare. ♦ Spec. Bilet prin care se justifică absențele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – V. motiva.

MOTIVARE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare. ♦ Spec. Bilet prin care se justifică absențele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – V. motiva.

motivare sf [At: NEGULICI / Pl: ~vări / E: motiva] 1 Expunere de motive (1). 2-3 (Pex) Motiv (1-2) Si: (rar) motivație (1-2). 4 (Șîs bilet de ~) Cerere adresată unei autorități școlare prin care se jutifică absențele unui elev sau unui student de la cursuri și se solicită scuzarea acestor absențe.

MOTIVARE, motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare, îndreptățire.

MOTIVARE s.f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei, motivație; (spec.) cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. [< motiva].

MOTIVARE s. f. 1. acțiunea de a motiva; motivație. 2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. (< motiva)

Ortografice DOOM

motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

motivare s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări

Sinonime

MOTIVARE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. v. scuză.

MOTIVARE s. 1. îndreptățire, justificare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărîri.) 2. argument, motiv, motivație. (Cea mai bună ~ adusă în sprijinul opțiunii sale.) 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.) 4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?) 5. justificare, motivație, scuză, (rar) scuzare, (înv.) răspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele făcute.)

Antonime

Motivare ≠ nemotivare

Tezaur

MOTIVÁRE s. f. Acțiunea de a m o t i v a și rezultatul ei; expunere de motive; p. e x t. argument, motiv (I 1), (rar) motivație. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Să admită motivările mele. STANCU, R. A. IV, 119. Pretindea, Fără altă motivare, Să se pună peste ea Și un colac . . . de salvare ! V. ROM. octombrie 1954, 160. Bilet de motivare = cerere adresată unei autorități școlare, prin care se justifică absențele unui elev sau student de la cursuri și se solicită scuzarea acestor absențe. Domnul Florian nu ținuse socoteală de certificatul doctorului Roth și nici de biletele de motivare. KLOPȘTOCK, F. 131. – Pl.: motivări. – V. motiva.

Intrare: motivare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motivare
  • motivarea
plural
  • motivări
  • motivările
genitiv-dativ singular
  • motivări
  • motivării
plural
  • motivări
  • motivărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

motivare, motivărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi motiva DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.