motoc², ~oacă a [At: POLIZU / Pl: ~oci, ~oace / E: cf motroc] (Reg) 1 Prost. 2 Neîndemânatic. 3 Greoi. 4 Slab. 5 Mic.

motoc¹ sm [At: LB / V: mătoc / Pl: ~oci / E: cf motan, mâtoc] (Reg) Motan (1).

MOTOC, motoci, s. m. (Regional) Cotoi. Șoarecii... n-au legat clopoței la grumazul motocului. ȚICHINDEAL, la CADE.

motoc m. Mold. V. motan.

motóc m. (rut. mótok, rus. motók, dim. d. mot, caĭer. V. cotoc). Est. Rar. Motan: și motocu nu-șĭ află locu (P. P.).

mătoc sm vz motoc

motoc (reg.) s. m., pl. motoci

motoc (reg.) s. m., pl. motoci

motoc s. m., pl. motoci

MOTOC s. v. cotoi, motan, pisoi.

motoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.

MOTOC s. m. (Mold.) Motan. Prinsă un motoc și-l legă de grumaz și-l trăgea a doua zi pre motoc pe uliți și-l băte, iară eghiptenii săriră și luară pre motoc din mîna omului lui Esop, că eghiptenii la ace vremi să închina mîților. E 1779, 19^v. Etimologie; cf. motan, mîtoc.

motoc², -oacă, motoci, -oace, adj. (reg.) prost, neghiob, greoi, slab, mic.

MOTOC¹ s. m. (Regional) Motan (1), cotoi. Cf. lb. Au văzut. . . mîrtanul, motocul sau pisicul. ȚICHINDEAL, F. 147/13, cf. 257/14. Scăpînd de motoc odată, Un voinic de șoarece s-a ostenit la o baltă Să bea apă rece. F. (1877), 99. Și motocu Nu-și află locu. MARIAN, S. R. I, 32 cf. PAMFILE, J. II, 315, H VII 333. Un cojoc De motoc. ȘEZ. III, 199. Căpățîna porcului, Buzele motocului. MAT. FOLK. 1400, cf. VASILIU C. 182, I. CR. III, 308, ALR I 1 135/131, 140, 150, 217, 268, 360. – Pl.: motoci. – Și: mătóc s. m.. BARCIANU, DDRF. – Cf. m o t a n, m î t o c.

MOTOC², -OÁCĂ adj. (Regional) Prost, îndemînatic; greoi; slab, mic. Cf. POLIZU. BARCIANU, ALEXI, W. Dacă boii sînt motoci, nu poți trage brazda nici îngustă, nici adîncă. STANCU, D. 152. – Pl.: motoci, -oace. – Cf. m o t r o c.

MĂTOC s. m. v. motoc.