MOTONAVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roți cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto- + navă. Cf. it. motonave.

motonavă sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4841 / Pl: ~ve / E: moto¹- + navă] Navă pusă în mișcare de unul sau mai multe motoare cu ardere internă.

MOTONAVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roți cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto¹- + navă. Cf. it. motonave.

MOTONAVĂ, motonave, s. f. Navă cu motor, de obicei cu ardere internă. Motonava «Transilvania» a sosit în portul Constanța.

MOTONAVĂ s.f. Navă pusă în mișcare de un motor cu ardere internă. [< it. motonave].

MOTONAVĂ s. f. navă cu motor. (< it. motonave)

MOTONAVĂ ~e f. Navă maritimă sau fluvială cu motor cu ardere internă. /moto- + navă

motonavă-școală s. f. (mar.) Motonavă cu funcția de școală ◊ „Pentru perfecționarea pregătirii cadrelor necesare flotei noastre comerciale, cu începere din anul viitor, în registrele navale române va fi înmatriculată prima motonavă-școală.” R.l. 31 X 75 p. 5 (din motonavă + școală)

motonavă s. f., g.-d. art. motonavei; pl. motonave; abr. m/n

motonavă s. f., g.-d. art. motonavei; pl. motonave; abr. m/n

motonavă s. f., pl. motonave

MOTONAVĂ s. f. Navă pusă în mișcare de unul sau mai multe motoare cu ardere internă. Mecanic șef pe motonava „Transilvania”. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 841. Pl.: motonave. – Moto¹- + navă. – Cf. it. m o t o n a v e.