MOȘIER, moșieri, s. m. Proprietar al unei moșii; latifundiar. [Pr.: -și-er] – Moșie + suf. -ar.

moșier sm [At: N. A. BOGDAN, ap. DLR / V: (înv) ~iar / P: ~și-er / Pl: ~i / E: moșie¹ + -ar] Mare proprietar funciar Si: latifundiar Vz boier. corectat(ă)

MOȘIER, moșieri, s. m. Mare proprietar funciar; latifundiar. [Pr.: -și-er] – Moșie + suf. -er.

MOȘIER, moșieri, s. m. Proprietar de moșie, exploatator al țărănimii muncitoare. Oameni politici, speculanți, arendași, moșieri treceau necontenit, SADOVEANU, E. 174. – Pronunțat: -și-er.

MOȘIER ~i m. (în trecut) Proprietar al unei moșii. [Sil. -și-er] /moșie + suf. ~er

moșier m. cel ce are una sau mai multe moșii.

moșiér m. (d. moșie). Proprietar de moșie.

moșiar sm vz moșier

moșier (desp. -și-er) s. m., pl. moșieri

moșier (-și-er) s. m., pl. moșieri

moșier s. m. (sil. -și-er), pl. moșieri

moșier.

MOȘIER s. latifundiar, mare proprietar, (Ban. și prin Transilv.) spahie.

MOȘIER s. latifundiar, mare proprietar, (Ban. și prin Transilv.) spahie.

MOȘIÉR s. m. Mare proprietar funciar; latifundiar. V. b o i e r. Un moșier mare avea o mulțime de țigani robi. N. A. BOGDAN, ap. TDRG. Oamenii politici, speculanți, arendași, moșieri treceau necontenit prin casa noastră. SADOVEANU, E. 174. Ca să nu supere prea mult pe moșier, se asocie și ea, conciliantă. CĂLINESCU, E. O. I, 53. Concluzia. . . a fost, spre marea bucurie a moșierilor adunați, că reforma agrară în Italia e. . . un mit. CONTEMP. 1948, nr. 106, 2/1. Fiecare sat din care a fost alungat moșierul exploatator, luîndu-i-se pămîntul, constituie acum un teren pe care omul muncii se va putea manifesta. ib. nr. 107, 1/1. – Pronunțat: -și-er. – Pl.: moșieri. - Și: (învechit) moșiár s. m. BARCIANU. – Moșie¹ + suf. -ar.