MOȚĂITURĂ, moțăituri, s. f. (Rar) Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.

moțăitură sf [At: SANDU-ALDEA / Pl: ~ri / E: moțăi¹ + -itură] Moțăială (3).

MOȚĂITURĂ, moțăituri, s. f. Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.

MOȚĂITURĂ, moțăituri, s. f. Moțăit. El răspunse cu o moțăitură ușoară din cap. SANDU-ALDEA, la CADE.

moțăitură (rar) (desp. -ță-i-) s. f., g.-d. art. moțăiturii; pl. moțăituri

moțăitură (rar) (-ță-i-) s. f., g.-d. art. moțăiturii; pl. moțăituri

moțăitură s. f. (sil. -ță-i-), g.-d. art. moțăiturii; pl. moțăituri

MOȚĂITURĂ s. v. ațipire.

moțăitură s.f. aromeală, aromire, ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, <livr.> somnolaritate, <rar> dormitat, semisomn, somnie, <reg.> clipoceală², clipocire², picuială, pioceală, pircoteală, pircotit, somnoreală, somnoroșeală, <înv.> apestire, somnărie, somnorie, somnoroșie, somnoșare.

MOȚĂITURĂ s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

MOȚĂITURĂ s. f. Moțăială. El răspunse cu o moțăitură ușoară din cap. SANDU-ALDEA, ap. CADE. – Pl.: moțăituri. – Moțăi¹ + suf. -tură.