MREANĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, sb. mrena.

mreană sf [At: CANTEMIR, IST. 236 / V: mernă, mlean sm, mle~, mrană, (reg) br~, imbr~, îmbr~, înbr~, măriană, mbr~, mer~, mirean sm, mireahnă, mir~, ~ahnă, mrean sm, mur~, nbr~, umbr~, um~, unm~, vr~, (nob) dumbr~ / Pl: ~ne / E: slv мрена] (Iht) 1 (Reg; îc) ~-albă, ~-aspră, ~-bălană, ~-de-Dâmbovița, ~-de-Siret, ~-de-șuvoi, ~-răpănoasă, ~-galbenă, ~-roșie, br~-de-Dunăre, br~-d-Olt, br~-aurie) Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, lung de 40-60 cm, acoperit cu solzi mărunți, de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, și cu botul lung care are două perechi de mustăți scurte și groase (Barbus barbus). 2 (Reg; îc) mir-porcească, ~-de-Ilfov, ~-neagră, ~-răpănoasă, ~-ruginoasă, ~-vânătă, ~-cenușie, ~-vărgată, ~-pătată, br~-de-râu, br~-de-vale) Pește de râu mai mic decât mreana (1), cu spinarea vânătă, cu pete mari de culoare închisă (Barbus meridionalis petenyi). 3 (Iht; reg; îc) Mireană-porcească Porcușor (Gobio gobio). 4 (Ban; îf mireană) Pește nedefinit mai de aproape.

MREANĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, scr. mrena.

MREANĂ, mrene, s. f. Pește de rîu din familia crapului, cu trupul cilindric; are patru mustăți scurte, solzi de culoare verde-cenușie pe spate, alburii pe burtă, putînd ajunge la o greutate de 4-5 kg; este apreciat pentru carnea lui gustoasă (Barbus fluviatilis). Mrenele scînteiau argintiu în lumină, SADOVEANU, Î. A. 137. Tocmai era să se lase de pescuit, cînd văzu o mreană. ISPIRESCU, L. 280.

MREANĂ mrene f. Pește dulcicol de talie mare, cu corp alungit, de culoare verde-măslinie pe spate și albicios pe abdomen, care are carnea gustoasă, dar icrele otrăvitoare. /<bulg. mrĕana, sb. mrena

mreană f. pește cu corpul lungit, cilindric, foarte gustos la mâncare, se vânează mai cu seamă în Olt și în Dunăre (Petromizon fluviatilis); [Bulg. MRENA].

mreánă f., pl. ene (vsl. bg. mrĭena, d. lat. muraena saŭ vgr. myraina. V. murenă și morun). Un pește ciprinoid albicĭos care poate ajunge pînă la vre-o 5 kg. (barbus fluviátilis). – Și breană (Ilfov, Cov. Mac.), și mireană (Serbia) și umbreană (Năsăud).

breană sf vz mreană

măriană sf vz mreană

mereană sf vz mreană

mernă sf vz mreană

mireahnă sf vz mreană

mirean² sm vz mreană

mireană² sf vz mreană

mlean sm vz mreană

mleană sf vz mreană

mrană sf vz mreană

mreahnă sf vz mreană

mrean sm vz mreană

mureană sf vz mreană

nbreană sf vz mreană

umbreană sf vz mreană

umreană sf vz mreană

❍BREANĂ (pl. -ene) sf. 🐟 = MREANĂ.

breánă V. mreană.

mireánă, V. mreană.

umbreánă, V. mreană.

mreană s. f., g.-d. art. mrenei; pl. mrene

mreană s. f., g.-d. art. mrenei; pl. mrene

mreană s. f. (sil. mrea-), g.-d. art. mrenei; pl. mrene

mreană (mrene), s. f. – Pește de rîu (Barbus fluviatilis). – Var. breană, umbreană, mireană. Mr. breană, megl. mreancă. Sb., cr. mrȅna (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 203; Machek, Z. slaw. Phil., XIX, 56; REW 5754; Conev 53), din mgr. μύραινα, cf. morun. Relația directă cu lat. muraena (Koerting 6382) nu e posibilă.

MREANĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobar.

MREANĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobar.

MREÁNĂ s. f. (Iht .) 1. (Și, regional, în sintagmele mreană albă, BĂCESCU, P. 38, 76, mreană aspră, id. ib. 38, 76, 125, mreană bălană, id. ib. 38, 76, mreană de Dîmbovița, id. ib. 38, 76, 125, mreană de Siret, id. ib. 38, 76, mreană de șuvoi, id. ib. 38, mreană răpănoasă, id. ib. 76, mreană galbenă, ANTIPA, F. I. 131, mreană roșie, id. ib., breană de Dunăre. BĂCESCU, P. 75, 124, breană de Olt, id. ib. 75, 124, breană aurie, ANTIPA, F. I. 123) Pește de rîu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, lung de 40-60 cm, acoperit cu solzi mărunți, de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, și cu botul lung care are două perechi de mustăți scurte și groase (Barbus barbus). Cf. CANTEMIR, IST. 236. O mreană saltă-n aer după-o viespe sprintioară. ALECSANDRI, POEZII, 51. Tocmai era să se lase de pescuit, cînd văzu o mreană. ISPIRESCU, L. 280. Mreana. . . nu-mi poate fi de nici un folos. MARIAN, O. II, 324, cf. id. INS. 56, id. T. 47. Dădu de o mreană cu solzii aurii, azvîrlită de talaz pe mal. F (1891), 445. Mreana se vînează mai cu seamă în Olt și în Dunăre. DAMÉ, T. 127. Dădură cu năvodul și prinseră o prea frumoasă mreană. GALACTION, O. 254. Așezam, cu doi flăcăi tovarăși, cîrlige la un vad, pentru mrene. SADOVEANU, O. III, 28. Pînă la sfințitul soarelui se aleseră cu o mreană de vreo trei kilograme. BENIUC, M. C. I, 495. Rîu străbătut de fulgere de mrene. ISANOȘ, Ț. L. 32. Valurile bulbucea, Iar ea-n valuri cum trecea, Mreană de-aur se făcea. ALECSANDRI, P. P. 28. Mă zbat. . . ca mreana la repezînă. HODOȘ, P. P. 170. Numai eu nu pot dormi. . . Ca și breana-n apă lină. BIBICESCU, P. P. 256, cf. CANDREA, Ț. O. 47, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. (Și, regional, în sintagmele mireană porcească, BĂCESCU, P. 37, 126, mreană de Ilfov, id. ib. 38, 76, 125, mreană neagră, id. ib. 38, 76, mreană răpănoasă, id. ib. 38, 76, 126, mreană ruginoasă, id. ib. 38, mreană vînătă, ANTIPA, F. I. 131, mreană cenușie, id. ib. 132, mreană vărgată, id. ib., mreană pătată, id. ib., breană de rîu, BĂCESCU, P. 75, breană de vale, id. ib.) Pește de rîu mai mic decît mreana (1), cu spinarea vînătă, cu pete mari de culoare închisă (Barbus meridionalis petenyi). Cf. ANTIPA, F. I. 132, BĂCESCU, P. 125. 3. (Regional; în sintagma) Mireană porcească = porcușor (Gobio gobio). Cf. BĂCESCU, P. 37, 145. 4. (Prin Ban.; în forma mireană) Numele unui pește nedefinit mai de aproape. Cf. BĂCESCU, P. 184. – Pl.: mrene. – Și: (regional) mrean (ALR I 1 742/700) s. m., mreáhnă (ib. 1 742/516), mránă (ib. 1 742/361), mleánă (ib. 1 742/273) s. f., mlean (H II 12) s. m., (cu epenteză) mereánă (BĂCESCU, P. 37, ALR I 1 742/51, 308), măriană (ALR II 6 239/537), mireánă (BĂCESCU, P. 37, 76, 184, C. ANTONESCU, P. 27, H IX 122, ALR I 1 742/61, 65, 295, 856, ALR II 6 239/25; pl. și mireni, ALR I 1 742/424, 610, ALR II 6 239/95) s. f., mirean (ALR I 1 742/107) s. m., mireahnă (BĂCESCU, P. 37), mureánă (BARONZI, L. 94, LM, ALR I 1 742/347), mérnă (BĂCESCU, P. 37), (prin disimilare) breánă, vreánă (ALR I 1 742/150, 158,186), (cu proteză) mbreánă, (ANTIPA, F. I. 131, C. ANTONESCU, P. 27, H IV 105, IX 53, ALR I 1 742/118, 178, 339, 848, 885, ALR II 6 239/219), nbreánă (ALR II 6 239/182), imbreánă (BĂCESCU, P. 35, ALR I 1 742/835), îmbreánă (H IX 36, XII 301, ȘEZ. III, 17, ALR I 1 742/75, 218, 227, 269, 359, 375, 554), înbreană (H XII 288), umbreánă (BĂCESCU, P. 76, ALR I 1 742/109, 122, 138, 156, 217, 268, 363, 378, 558, 573, 750, ib. 1 746/125, ALR II 6 239/260, 286), umreánă (BĂCESCU, P. 56, 76), unmreánă (id. ib. 75), (neobișnuit) dumbreánă (ANTIPA, P. 779) s. f. – Din v. sl. мрена. Cf. bg. м р ъ н а.

MĂRIANĂ s. f. v. mreană.

MEREÁNĂ s. f. v. mreană.

MÉRNĂ s. f. v. mreană.

MIREÁHNĂ s. f. v. mreană.